Randuri pentru fratele meu.
Eu am avut un frate.Pana intr-o zi. Cand a plecat. Era cel mai frumos si cel mai bun.Avea sufletul cel mai curat.
Pana-ntr-o zi. Cand mi l-au luat.Eu am avut un frate.... Era cel mai curajos, cel mai vrednic, cel mai intelept si cel mai credincios. Era tot ce avea neamul meu mai bun. Pana-ntr-o zi. Cand si-a luat in spate crucea si a plecat.. Era fiul unei mame, baiatul iubit al unui tata, iubitul unei fete, ar fi putut fi tatal unor copii. Era fratele meu. Pe buzele lui Maica Domnului picurase candva lacrimi de har sa aline dureri, sa mangaie doruri de nemangaiat, sa ierte greseli de neiertat, sa iubeasca oameni de neiubit,iar, in parul lui, Dumnezeu isi lasase cu iubire candva amintirea unei mangaieri dupa ce ii apasase crestetul cu responsabilitatea grea a unei binecuvantari nestiute decat de El. Dupa ce si-a soptit cu glas de taina binecuvantarea, din ochii lui Dumnezeu a curs o lacrima. Mai curge si azi. Se aude uneori cum picura grea... Se aude uneori pana in inima mea.
Dumnezeu avea treaba cu el. Lucrurile usoare, iubirile pamantesti, bucuriile lumesti si nesuferinta le fusesera ursite altora. Ar fi putut sa aleaga sa nu isi auda chemarea. Dar nu a facut-o. A urmat-o. Caci nu degeaba lui i se daduse crucea cea grea... Crucea ce nu era doar crucea lui. Era si a mea. Era crucea cea neagra si apasatoare a Neamului! A luat-o el, cu indrazneala, in spate...a luat-o el, fratele meu. Caci am avut un frate...
(Dormi in pace copil divin)
Preluare Alexandra Svet.
