Într-o zi un profesor universitar s-a decis să-şi înfrunte studenţii. Aşa ca i-a întrebat dacă Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a răspuns că da.
“Chiar tot”, a întrebat profesorul?
“Da, tot”, a răspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat şi răul. Pentru că răul există”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai ştiut ce să zica şi a rămas tăcut.
Profesorul era satisfăcut de ocazia de a demonstra încă o dată că, credinţa este doar un mit.
“Chiar tot”, a întrebat profesorul?
“Da, tot”, a răspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat şi răul. Pentru că răul există”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai ştiut ce să zica şi a rămas tăcut.
Profesorul era satisfăcut de ocazia de a demonstra încă o dată că, credinţa este doar un mit.
Deodată un alt student a ridicat mâna şi a spus:
“Pot să vă adresez o întrebare, domnule profesor?”
“Bineînteles”, a venit imediat răspunsul
“Frigul există?”
“Bineînteles!” A răspuns profesorul. “Nu ţi-a fost niciodată frig?”
“De fapt, domnule profesor mă simt nevoit să vă contrazic: frigul nu există. Ştiinta fizicii ne spune că frigul este absenţa căldurii. Un obiect poate fi studiat doar dacă acesta emite căldura, deoarece doar căldura obiectului transmite energie care apoi poate fi măsurata. Fără caldura, obiectul este inert, incapabil să transmita semnale. Frigul nu există. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa căldurii”.
“Pot să vă adresez o întrebare, domnule profesor?”
“Bineînteles”, a venit imediat răspunsul
“Frigul există?”
“Bineînteles!” A răspuns profesorul. “Nu ţi-a fost niciodată frig?”
“De fapt, domnule profesor mă simt nevoit să vă contrazic: frigul nu există. Ştiinta fizicii ne spune că frigul este absenţa căldurii. Un obiect poate fi studiat doar dacă acesta emite căldura, deoarece doar căldura obiectului transmite energie care apoi poate fi măsurata. Fără caldura, obiectul este inert, incapabil să transmita semnale. Frigul nu există. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa căldurii”.
Studentul continuă cu o altă întrebare:
“Dar întunericul?”
”Există”, vine răspunsul profesorului.
“Din nou greşit, domnule profesor. Întunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina şi strălucirea, dar nu şi întunericul. Prisma lui Nichols ne arată variaţia diferitelor culori şi modalitatea în care acestea pot reflecta lumina în funcţie de lungimea de unda. Întunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
“Dar întunericul?”
”Există”, vine răspunsul profesorului.
“Din nou greşit, domnule profesor. Întunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina şi strălucirea, dar nu şi întunericul. Prisma lui Nichols ne arată variaţia diferitelor culori şi modalitatea în care acestea pot reflecta lumina în funcţie de lungimea de unda. Întunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Şi răul, domnule profesor, răul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat răul. Răul este absenţa lui Dumnezeu în inimile oamenilor, este absenţa dragostei, omenei şi credinţei. Dragostea şi credinţa sunt ca lumina şi căldura. Ele exista. Absenţa lor dă naştere răului”
Acum era rândul profesorului să tacă.
“Şi răul, domnule profesor, răul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat răul. Răul este absenţa lui Dumnezeu în inimile oamenilor, este absenţa dragostei, omenei şi credinţei. Dragostea şi credinţa sunt ca lumina şi căldura. Ele exista. Absenţa lor dă naştere răului”
Acum era rândul profesorului să tacă.
Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN.
