Intr-o zi un barbat se plimba de-a lungul tarmului oceanului. Observa ca in timpul noptii multe scoici si stele de mare au ajuns pe tarm. Bucurandu-se din plin de dimineata insorita si de aerul proaspat de mare, barbatul isi continua mersul prin nisip.
Observa in departare o figurina mica dansand. Se bucura sa vada ca cineva celebra viata intr-un mod atat de frumos. Pe masura ce se apropia, era din ce ince mai clar ca figurina nu dansa, ci facea mereu aceleasi miscari.
Apropiindu-se de micuta figurina, barbatul isi dadu seama ca de fapt era un copil. Fata culegea cu grija cate o stea de mare de pe tarm si o reintroducea in circuitul marin. Barbatul se opri pentru un moment uimit de acest gest, apoi o intreba:
- De ce arunci stelele de mare inapoi in mare?
Fata ii raspunse:
- Daca lasi aceste stele de mare pe plaja, soarele le va usca si vor muri. Le arunc inapoi in mare pentru ca doresc ca ele sa traiasca.
Barbatul, impresionat de cuvintele copilului, ramase pe ganduri. Apoi observa ca de-a lungul plajei erau mii de stele de mare si se adresa fetitei:
- Probabil ca sunt sute de mii de stele de mare! Cum poti sa crezi ca vei face mare lucru?
Fetita medita pentru cateva momente la cuvintele barbatului, apoi se apleca si cu grija culese inca o stea de mare din nisip si o arunca in apa oceanului. Apoi se intoarse catre barbat, ii zambi si ii spuse astfel:
- Da, poate ca aveti dreptate. Pentru ocean nu inseamna mare lucru insa pentru aceasta stea pe care tocmai am aruncat-o, e o mare diferenta.
de: autor necunoscut
