A fost o data....
Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea parul foarte lung i-a cerut să-i cumpere un pieptene pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit.
Omul a refuzat-o şi i-a a explicat că nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de la ceas.
Ea nu a insistat, in cerere ei.
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri, si-a vandut ceasul deteriorat la un preţ scăzut şi a mers să cumpere un pieptene pentru soţia sa.
A venit acasă, seara, cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale.
El a fost surprins când a văzut-o pe soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta. Îşi vânduse părul şi cumpărase un ceas nou.
Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, pentru inutilitatea acţiunilor lor, si pentru reciprocitatea iubirii lor.
Morala: A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti, este TOTUL.
