O fetita traia intr-o casa micuta, simpla, pe un varf de munte si obisnuia sa se joace in curte. Dupa ce a mai crescut mai mare fetita reusea sa vada dincolo de gardul viu al curtii. Ii placea sa contempleze o casa frumoasa situata chiar pe varful dealului – si aceasta casa avea ferestre galbene, atat de galbene si stralucitoare incat fetita visa la ce frumos ar fi fost sa locuiasca intr-o astfel de casa.
Chiar daca isi iubea parintii si casuta ei, ea tanjea atat de mult la casuta galbena si visa toata ziua cat de minunat si incantator ar fi sa traiesti intr-o asemenea casa.
Cand a crescut mai mare si i s-a permis sa iese in afara curtii, i-a cerut mamei permisiunea sa faca o plimbare cu bicicleta pe cararea de munte. Dupa ce a insistat indelung ca mama sa o lase, a primit acordul cu conditia sa nu se indeparteze prea tare de casa. Era o zi frumoasa, iar fetita stia bine unde vroia sa ajunga! La casuta din deal.
Ajunsa in varful dealului, fetita s-a dat jos de pe bicibleta si a legat-o de gardul casei, si-a continuat drumul spre casa … si a ramas foarte dezamagita sa vada ca toate ferestrele erau fade si murdare, reflectand nimic mai mult decat o casa lasata in paragina.
Astfel, fetita dezamagita de cele vazute nu mai dori sa mearga in plimbare nicaieri. Se indrepta spre bicicleta sa o dezlege si sa plece acasa. Cand ridica privirea inspre vale zari, spre surprinderea ei, o casuta mica cu ferestre aurii si stralucitoare. Soarele lumina casuta ei…
Atunci fetita a realizat ca locuise toata viata intr-o casuta de aur si toata iubirea si grija pe care o primise de la cei dragi facuse ca acea casa sa fie stralucitoare. Tot ce visase se afla in fata ochilor sai!
de: autor necunoscut
