Povestea vorbeste despre doi prieteni care mergeau prin desert. Intr-un punct al calatoriei ei s-au certat, iar unul dintre ei i-a dat o palma celuilalt. Cel lovit s-a simtit ranit si fara sa spuna nimic a scris pe nisip: “PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A DAT O PALMA”.
Au continuat sa mearga si au gasit o oaza si s-au hotarat sa faca o baie. Cel care a fost palmuit s-a blocat in noroi si a inceput sa se scufunde, dar prietenul sau l-a salvat. Dupa ce si-a revenit din starea de soc,el a scris pe o piatra: “PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIATA.”
Atunci prietenul sau l-a intrebat:
- De ce dupa ce te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ca ti-am salvat viata inscriptionezi pe piatra?
- De ce dupa ce te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ca ti-am salvat viata inscriptionezi pe piatra?
Celalalt prieten i-a raspuns:
- Cand cineva ne raneste, ar trebui sa scriem pe nisip ca vantul uitarii si al iertarii sa poata sterge aceasta rana. Dar cand cineva face ceva bun pentru noi ar trebui sa inscriptionam aceasta pe piatra pentru ca sa nu fie sters de vant.
- Cand cineva ne raneste, ar trebui sa scriem pe nisip ca vantul uitarii si al iertarii sa poata sterge aceasta rana. Dar cand cineva face ceva bun pentru noi ar trebui sa inscriptionam aceasta pe piatra pentru ca sa nu fie sters de vant.
“INVATA SA ITI SCRII DURERILE PE NISIP SI BUCURIILE PE STANCA.”
