Lumea se vede frumoasa cand ai o minte si un suflet pline de frumusete. Mizeria, suferinta si durerea dispar din calea îndragostitilor si a copiilor doar pentru ca dragostea din interiorul lor nu le poate percepe.
Fara a fi fericit în tine, de unul singur sau însotit, între cei patru pereti pustii ai camerei tale ori în multime, fericirea nu poate exista. Starea de bine, starea de multumire si de fericire sunt în interiorul tau. Altfel, nici o experienta, cat de fantastica ar fi, nu ti le poate cladi.
Nici femeia “zana”, nici barbatul “soare”, nici aurul, nici diamantele sau banii nu au puterea sa teasa fericire în sufletul sufocat de durere. Pur si simplu, nefericirea nu poate vedea fericirea si invers. Suferinta nu poate vedea dragostea si invers. Lumina nu poate vedea întunericul. Mintea înfricosata nu poate observa pacea, iar mintea plina de ura nu are puterea de a percepe dragostea.
Noi, oamenii, observam diferite aspecte ale existentei, care descriu, de fapt, cum ne simtim. Ceea ce ne atrage atentia ne capteaza energia si aici începe un proces subtil de atractie. Ceea ce observam devine prezent din ce in ce mai mult în vietile noastre. Fie ca ne place sau nu, simplul fapt ca “observam” ceva, atrage mai mult din acel ceva catre noi.
De îndata ce putem “observa” mai multa dragoste, mai multa frumusete, mai multa iertare, mai multa fericire, mai multa caldura si armonie, vom atrage aceste aspecte în vietile noastre. Ele vin pentru ca “este cineva” care le poate observa. Este un om, un suflet, o minte care poate vedea frumusetea si de aceea frumusetea se înfatiseaza în fata sa, prin diferite evenimente.
Un om carcotas, obisnuit sa descrie numai ce nu-i bun, ce nu-i frumos, ce nu-i multumitor si fascinant, ce-i plin de mizerie si de suferinta, va atrage evenimente cu acest continut. Nu pentru ca “se afla” o forta misterioasa în spatele dramei si a mizeriei umane, cat pentru ca cineva observa drama si mizeria, fara a face din observatia sa ceva constructiv. Observatia de dragul observatiei, de dragul criticii si al propriei inteligente, de dragul propriului nostru ego, devine un fel de drum catre iad, pavat cu aparente bune intentii.
În lumea noastra, critica poate fi un instrument salvator si important de schimbare, atata vreme cat o folosim în acest scop. Altfel, nu facem decat sa atragem catre noi ceea ce criticam, ceea ce nu ne place la altii, ceea ce ne enerveaza la lumea înconjuratoare si aceasta pentru ca Universul nu ne vede diferiti.
În ochii divinitatii suntem “una”, iar demonstratia ne prinde nepregatiti aproape întotdeauna. Insistenta de a critica, a agresa, a violenta sau a distruge pe cineva, fie în numele moralitatii, al idealurilor nobile ori chiar al dragostei, genereaza un subtil proces de atractie a evenimentelor pe care le dezavuam.
Ele ne dezvaluie gandurile, asa cum sunt în realitate. Ne dezvaluie trairile, actiunile si atitudinile. Evenimentele vietii ne dezbraca de minciuna si de sentimentul ca putem ascunde ceva anume, caci ele ne pun în relatie directa cu sentimentele îngropate în trecut, cu ura nerecunoscuta, cu dragostea nestiuta, cu frica sau cu bucuria din noi.
Daca am putea observa mai mult ce-i bun si frumos, ce e în armonie cu binele, ne-am apropia de acestea toate si n-am avea nevoie de agresivitate sau de ura pentru a ne împotrivi lor, caci asa cum a spus Buddha: “raul pe care nu-l ataci se autodistruge”.
Sursa articol Energie Pozitiva
