“Un barbat intra intr-o frizerie pentru a se tunde. Frizerul il primeste si, cum se face in astfel de ocazii, incep sa intretina o conversatie pe diferite subiecte mai mult sau mai putin lipsite de importanta. Ajungand din intamplare la subiectul Dumnezeu, frizerul spune: “Nu cred ca exista asa ceva.”
Clientul intreaba: “De ce spui asta? ”
“Trebuie doar sa iesi pe strada sa vezi ca Dumnezeu nu exista. Daca ar exista Dumnezeu, ar mai fi atat de multi oameni bolnavi? Ar mai exista copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar mai exista suferinta sau durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu care sa permita toate aceste lucruri.”
“Trebuie doar sa iesi pe strada sa vezi ca Dumnezeu nu exista. Daca ar exista Dumnezeu, ar mai fi atat de multi oameni bolnavi? Ar mai exista copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar mai exista suferinta sau durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu care sa permita toate aceste lucruri.”
Clientul trece peste aceste observatii, pentru ca nu vrea sa starneasca o discutie in contradictoriu. Peste 5 minute, clientul iese din frizerie. Pe strada tocmai trecea un om cu un par lung si murdar, complet neingrijit. Clientul se intoarce, intra in frizerie si-i spune frizerului:
“- Stii ceva? Frizerii nu exista.
- Cum poti sa spui asta?
- Sunt aici si sunt frizer. Si tocmai te-am tuns.
- Nu! a spus clientul. Frizerii nu exista pentru ca daca ar exista, nu ar mai exista oameni cu par lung si murdar, asa cum e omul de afara.
- Dar frizerii exista! Asta se intampla cand oamenii nu se duc la frizer.
- Exact! Si Dumnezeu exista! Si exista atat de multa suferinta pe lume pentru ca oamenii nu se uita inspre el.”
- Cum poti sa spui asta?
- Sunt aici si sunt frizer. Si tocmai te-am tuns.
- Nu! a spus clientul. Frizerii nu exista pentru ca daca ar exista, nu ar mai exista oameni cu par lung si murdar, asa cum e omul de afara.
- Dar frizerii exista! Asta se intampla cand oamenii nu se duc la frizer.
- Exact! Si Dumnezeu exista! Si exista atat de multa suferinta pe lume pentru ca oamenii nu se uita inspre el.”
Povestea este interesanta nu neaparat pentru ca se refera la viziunea asupra existentei sau nonexistentei lui Dumnezeu, ci pentru ca se refera la nevoia noastra de a avea dovezi palpabile in orice situatie.
Eu mi-am pus urmatoarele intrebari:
Cat de importante sunt dovezile in viata mea?
Cand am nevoie de dovezi? De ce?
In ce situatii am atata credinta incat nu am nevoie de dovezi?
Cum ar fi viata mea daca nu as incerca sa dovedesc nimic nimanui, inclusiv mie?
Cand am nevoie de dovezi? De ce?
In ce situatii am atata credinta incat nu am nevoie de dovezi?
Cum ar fi viata mea daca nu as incerca sa dovedesc nimic nimanui, inclusiv mie?
Daca privim spre lectiile ascunse in spatele acestei povesti, ea poate capata un inteles personal pentru fiecare dintre noi.
Ce inteles are pentru tine aceasta poveste?
Poveste cu talc...
