Cred ca astazi e timpul sa-mi numar pierderile. Pentru ca am uitat sa iubesc multe lucruri.
Am uitat pentru mult timp sa iubesc locurile in care m-am nascut. N-am iubit zilele de sarbatoare cand in orasul meu nu era nimeni pe strada. Nu am iubit castanele care mi-au cazut in cap pe bulevardul copilariei mele. Nu am iubit momentele in care credeam ca mama e suparata pe mine. N-am iubit faptul ca eram copil si cei din jur erau mari si puternici. N-am iubit prima zi de scoala. N-am iubit cantecul “Pe vaporul clasei I”. Nu i-am iubit pe colegii care ma tranteau in zapada.
N-am iubit durerea primei despartiri. N-am iubit momentul cand am plecat de-acasa printre straini. N-am iubit primul interviu pentru o slujba in studentie. Nu l-am iubit pe primul meu sef. Nu mi-am iubit multi colegi de facultate pentru ca ii consideram increzuti. Nu am iubit momentele de dinainte de examen. Nu am iubit sa merg la cursuri. Nu am iubit diminetile cand ma trezeam la 7 ca sa plec la serviciu. Nu am iubit mersul la serviciu. Nu am iubit sedintele. Nu am iubit momentele de socializare la cafea. Nu am iubit serile de duminica si diminetile de luni.
Nu i-am iubit pe cei care au intrat in viata mea ca sa ma invete ceva. Si nu am iubit lectiile lor. Nu am iubit oamenii care au trecut pe langa mine pe strada. Nu am iubit frigul, iernile si zapezile. Apoi nu am iubit caldurile si transpiratiile verii.
Nu am iubit copacii pe care i-am vazut pe geam. Nu am iubit cozile trandafirilor, pentru ca ma intepau. Si ploaia, pentru ca ma uda. Nu am iubit oamenii care se plangeau. Nu am iubit cersetorii. Nu am iubit victimele. Si apoi nu i-am iubit pe cei care faceau rau. Nu am iubit vorbitul la telefon. Nu am iubit uitatul la televizor. Nu am iubit pisicile pana cand nu am avut una.
Nu am iubit copacii pe care i-am vazut pe geam. Nu am iubit cozile trandafirilor, pentru ca ma intepau. Si ploaia, pentru ca ma uda. Nu am iubit oamenii care se plangeau. Nu am iubit cersetorii. Nu am iubit victimele. Si apoi nu i-am iubit pe cei care faceau rau. Nu am iubit vorbitul la telefon. Nu am iubit uitatul la televizor. Nu am iubit pisicile pana cand nu am avut una.
Nu am iubit amanarile si schimbarile de program. Nu am iubit neprevazutul. Nu am iubit schimbarea. Nu am iubit mutatul dintr-un loc in altul. Nu am iubit noul. Nu am iubit nici vechiul. Nu am iubit instabilitatea. Nu am iubit nesiguranta. Nu am iubit aroganta. Nu am iubit sa intarzii. Nu am iubit nebuniile.
Pentru ca nu le-am iubit, am pierdut toata viata din acele momente… Mereu in cautare de altceva, mereu asteptand ceva, mereu tinzand spre o versiune mai buna, a mea, a ta, a lor…nu am iubit si am pierdut. Acum iubesc tot, pentru ca acum am decis sa traiesc. A fost nevoie de multa suferinta ca sa-mi dau seama ca viata inseamna sa iubesti TOT. Din cand in cand, mai uit. Insa cineva sau ceva intotdeauna are grija sa-mi reaminteasca.
Tu ce ai uitat sa iubesti?
Sursa Da mai departe...
