Legenda garoafei -Dianthus

Conform unei legende crestine, garoafa  a aparut atunci cand Isus isi purta crucea de drumul calvarului. Indurerata de chinurile fiului sau, Fecioara Maria a plans , iar din lacrimile ei cazute pe pamant au rasarit primele garoafe.

Conform unei legende italiene, Margherita, o tanara femeie indragostita de cavalerul Orlando, i-a daruit acestuia o garoafa alba, inainte de plecarea la razboi.

Cateva din picaturile din sangele lui Orlando, ucis pe campul de lupta, au cazut pe petalele florii, trimisa apoi fetei indragostite.

Margherita a plantat semnitele acesti garoafe din care s-au ivit flori albe, cu centrul colorat in purpuriu.

Margherita nu s-a casatorit niciodata, ramanandu-i fidela lui Orlando, iar in traditia familiei fetei a devenit un obicei ca fiecaruia nou nascut sa i se aduca un vas cu garoafe albe cu  mijlocul purpuriu.

Legendele florii de liliac

O straveche legenda greceasca povesteste cum tanarul Pan , zeul padurilor si campiilor , a intalnit-o in zorii unei zile pe frumoasa nimfa Syringa .El i-a admirat gratia si perefectiunea trasaturilor si s-a decis sa ii vorbeasca , insa , speriata , nimfa a dat bir cu fugitii.Pan a incercat sa o urmareasca , dar ea s-a transformat dintr-o data intr-un tufis parfumat de liliac. Pan , indurerat , a izbucnit in lacrimi si apoi a inceput sa colinde padurile , facand bine tuturor celor pe care ii intalnea.In acest fel , Syrunga a devenit numele latin al florii de liliac.

Intr-o alta legenda legenda se spune ca florile de liliac apar atunci cand primavara alunga zapada de pe campuri si inalta soarele in tariile cerului , alaturi de curcubeu.Primavara impleteste apoi razele soarelui cu cele ale curcubeului si incepe sa le arunce pe pamant.Atunci cand primavara ajunge in nord , in tinuturile scandinave , mai raman numai culorile alb si violet , asa ca le presara asupra unor mici tufisuri cu flori minuscule , in acest fel aparand florile de liliac.

Legenda anemonei

Numele anemonei provine din vechiul cuvant grecesc "ánemos" , insemnand "vant".
Conform unei legende din Grecia antica , Anemona era o frumoasa nimfa de care se indragostisera atat Zephyr (Zefir) , vantul dulce al primaverii , cat si Borea , zeul vantului de vest.Geloasa , zeita florilor , Chloris , a transformat-o pe nimfa intr-o floare care se ofilea in perioada sosirii vantului Zefir. Intr-o alta legenda greceasca , vantul Anemos isi trimitea an de an mesagerii , anemonele , in primele zile ale primaverii.
Intr-un alt mit , se spune ca anemonele s-au ivit din lacrimile varsate de Aphrodite pentru Adonis.Afrodita , inamorata de Adonis , l-a tinut in preajma ei mai mult decat ingaduiau zeii (Zeus hotarase ca acesta sa stea cate jumatate de an cu Aphrodite , respectiv cu Persephone) , frumosul tanar fiind ucis de catre gelosul zeu al razboiului , Ares.Atunci cand isi jelea iubitul , Afrodita a jurat ca el va trai vesnic , din lacrimile ei nascandu-se floarea de anemona.Intr-o alta varianta , anemonele au aparut din picaturile de sange cazute din trupul sfartecat a lui Adonis.

In Palestina , se credea ca anemonele au aparut intaia data sub crucea lui Isus , din sangele varsat de catre acesta.De altfel , in Europa , anemona era numita "floarea pascala" sau "floarea Pastelui" , intrucat ea rasarea de obicei in perioada marii sarbatori crestine.La curtea regelui Edward I al Angliei , anemonele facea parte dintre plantele utilizate pentru vopsirea oualor de Pasti.

Multe superstitii au legat anemona de boala sau au interpretat-o ca o purtatoare a bolii.In Egiptul antic , aceasta floare era un simbol al imbolnavirii , datorita petelor de culoare de pe spatele petalelor ei albe.Chinezii numeau anemona "floarea mortii" .In cultura populara a unor tari europene , anemona era vazuta ca un semn rau ; exista , totodata , obiceiul ca o persoana sa isi tina respiratia in timp ce alerga pe un camp acoperit de anemone , intrucat exista credinta ca parfumul acestor flori ar fi fost otravitor.Cununile de anemone erau purtate la gat sau pe brat, existand superstitia ca aceste flori pot fi o pavaza impotriva imbolnavirii.In Anglia , exista obiceiul de a se culege primele anemone rasarite in primavara, ele fiind apoi purtate , invelite in matase , ca amulete aparatoare impotriva molimilor.In Roma antica , se credea ca anemona este inzestrata cu proprietatea magica de a alunga febra.

Legenda Papadiei

La inceput Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca sa spuna cum vor sa arate. Numai papadia nu stia cum dorea sa arate si ingerul i mai lasa o zi sa se gandeasca.

In ziua aia papadia rugandu-se a dat cu ochii de soare si s-a hotarat sa arate ca ea si sa-i zica ingerului ca vrea sa arate ca vrea sa fie galbena si frumoasa ca soarele. Apoi vazu luna si se razgandi. Vroia sa arate ca ea. Sa fie alba, rotunda si frumoasa. Apoi vazu si stele si-i placura si acelea.Cand veni ingerul nu stia ce sa-i spuna vroia sa fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Nu era hotarata.

Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia este la inceput galbena ca soarele, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie precum stelele.

Legenda Viorelei

Legenda spune ca printesa Viorica-Viorela era cea mai tanara dintre fiicele imparatului si imparatesei regatului florilor. Datorita frumusetii nemaivazute a printesei, aceasta a fost ursita de cea de-a douasprezecea ursitoare ca in primavara varstei de 12 ani sa fie rapita de Zana Florilor.

Cu toate incercarile parintilor ei de a o pazi, Viorica-Viorela este rapita la varsta de 12 ani, primavara, si este prefacuta intr-o floare albastra, albastrul fiind simbolul melancoliei.Aceasta floare este asezata intre celelalte flori din gradina Zanei Florilor si este numita Viorela, nume care este cunoscut popular si ca Viorea.

De atunci, Vioreaua este o floare care infloreste primavara si care se distinge de celelalte prin culoarea albastra, sugestie clara a melancoliei, dar si a increderii in viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vietii scurte a printesei Viorea. Asa cum printesa a trait doar 12 ani, se pare ca o viorea rezista de obicei doar 12 saptamani pana cand se ofileste.

Legenda Florilor de "Nu ma uita"

 "Nu-ma-uita. Striga sufletele mortilor nostri.
Nu-ma-uita. Striga sufletele celor vii. Iubeste-ma. Sau nu. Dar nu ma uita.
Nu-ma-uita. Ne striga batranii. Ne striga copiii. Ne striga saracii, bolnavii, ostenitii.
Nu-ma-uita. Ne striga tara, neamul, pamantul si coloana infinitului.
Nu-ma-uita. Ne striga in furtuna cerul.
Nu-ma-uita. Ne striga sfant soarele.
Nu-ma-uita. Ne striga din cantec, din vers, din pictura frumosul.
Nu-ma-uita, ne striga din spatele oricarui esec biruinta.
Nu-ma-uita, ne striga ingropat sub neputinte, amanari si temeri Visul.
Nu-ma-uita ne striga dindaratul minciunilor, Adevarul.
Nu-ma-uita. Ne striga din spatele urii, indiferentei si ne-milei, Iubirea
Nu-ma-uita ne striga mereu din spatele automatismelor, grijilor si fricilor Viata.
Nu-ma-uita striga sufletul nostru ascuns sub prea multe masti, teluri si drumuri ce nu ne sunt cale.
Nu-ma-uita se aude glasul Domnului din spatele tuturor lucrurilor ce se straduiesc sa ni-L ascunda.
Nu-ma-uita ne cheama glasul cel invietor. Ne porunceste cu glas plin de lacrimi si cuie si fiere si sange sa iesim, noi Lazari, din mormantul nepasarii si al pacatului, spre lumina neuitarii.

Poate ca de fapt asta este cea mai importanta lupta a vietii noastre. Sa ne straduim sa nu uitam.
Caci nu poti sa nu uiti si sa nu iubesti.
Nu poti sa nu uiti si sa mai fii indiferent.
Nu poti sa nu uiti si sa mai fii la fel.
Nu poti sa nu uiti si sa ranesti- pentru ca ar trebui sa traiesti mereu cu gandul fiecarei rani.

Si nu poti sa mai mori vreodata atunci cand nu esti uitat. Poate ca asta si inseamna viata vesnica - sa ramai viu in mintea, sufletul si inima cuiva....

Daca as fi o floare, as vrea sa fiu o floare de nu-ma-uita!!!

Pana atunci sadesc in inimi seminte de cer si soare, nadajduind ca vor inflori candva. Si ud cu religiozitate toate florile de nu-ma-uita ce-au inflorit de-a lungul timpului si sufletului in inima mea...


Autor necunoscut

Legenda Lalelei, Legenda Brandusei si Legenda Zambilei

Legenda Lalelei

Conform unei legende persiene, un tânãr pe nume Farhad se îndrãgostise de frumoasa Shirin. Ajungând la el vestea cã iubita i-a fost ucisã, Farhad si-a încãlecat calul favorit si a pornit în goanã cãtre Shirin, dar s-a prabusit de pe o stâncã si si-a gãsit moartea. Din fiecare picaturã a sângelui sãu scursã în pãmânt a rãsãrit apoi câteo lalea purpurie, simbol al dragostei perfecte sau pasionale. 

                                 Legenda Brandusei

 Legenda spune cã Brândusa era fata cea mai micã a împãratului Florilor. Pe vremea când trãia Brândusa, împãrãtia ei era condusã de un zmeu, care în fiecare an sacrifica câte unul dintre bãrbatii din împãrãtie.Când a împlinit 20 de ani, aceasta s-a cãsãtorit cu un print, pe care îl iubea nespus de mult. La numai o zi de la nunta lor, printul a fost rãpit de zmeu si dus în castelul acestuia spre a fi sacrificat.În ciuda insistentelor tatãlui ei, Brândusa a refuzat sã lase salvarea sotului ei pe mâna armatei tatalui ei si a pornit singurã în cãutarea zmeului si a bãrbatului ei.Întâlnind zmeul, aceasta l-a provoacat la luptã în sãbii si palose, reusind pânã la urmã, dupã sapte zile si sapte nopti sã îl ucidã pe acesta si sã îsi salveze iubitul.

Legenda Zambilei

 

Legenda spune cã Hyacinthus (care în greacã înseamnã nestemat, giuvaier) fiul lui Amyclos, regele Spartei, era un tânãr de o frumusete rarã, tovarãsul preferat al lui Apollo si cã era iubit de cãtre Zephyr, Vântul de Vest.Într-o bunã zi , când Apollo si Hyacinthus se întreceau în aruncarea discului, Zephyr, care privea de departe competitia, a devenit extrem de gelos, datoritã frumusetii si tineretii lui Hyacinthus.Atunci, când a venit rândul lui Apollo sã arunce discul, Zephyr l-a deviat cu o suflare în capul lui Hyacinthus. Îngrozit, Apollo a încercat sã opreascã sângele care se scurgea din rana prietenului sãu. Era ,însã, prea târziu, iar atunci, când Hyacinthus a murit, sângele sãu vãrsat pe pãmânt s-a transformat într-o floare care îi poartã numele pânã în ziua de azi. Apollo a asezat trupul tovarãsului sãu pe bolta cereascã, sub forma unei constelatii.De aceea, zambila poartã si denumirea de hyacint.

Intr-o alta legenda se spune ca floarea de hiacint a rasarit din sangele lui Ajax , a carui infrangere de catre Ulysses in disputa legata de armele lui Achilles , l-a aruncat intr-o stare de nebunie.

Orbit de de furie , Ajax a omorat toate oile armatei grecesti , luandu-le drept inamicii sai , iar atunci cand si-a dat seama ce facuse , s-a sinucis , din sangele lui aparand o floare rosie , purtand initialele sale , "ai".

Zambila albastra semnifica constanta (in dragoste) , iar cea rosie sau roza simbolizeaza o natura jucausa.Atunci cand primesti in dar o zambila purpurie de la un prieten sau iubit (a) cu care tocmai ai avut o cearta , floarea constitue un simbol insemnand :"Imi pare rau.Te rog , iarta-ma".Zambila alba semnifica "dragalasenie si frumusete netainuita / neascunsa " sau mesajul "Ma voi ruga pentru tine" , in timp ce zambila galbena este un insemn al geloziei. 

Legenda Narcisei si a Panselutei.

Legenda Narcisei

O legendă a vechilor greci arată că narcisa ar fi apărut la moartea lui Narcis, un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri şi pe câmpii.Fiind si foarte frumos, se spune că s-ar fi indragostit de el multe nimfe, dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtăşită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase.Se spune chiar că una dintre nimfe, pe nume Echo, a şi murit din dragoste, lăsând în urma ei numai vocea; chiar şi aşa, ea îl urma pe Narcis peste tot şi repeta toate cuvintele lui (astfel a apărut ecoul).Zeiţa Nemesis (răzbunarea), văzând cruda lui indiferenţă în faţa dragostei nimfelor, a hotărât să îi dea o pedeapsă exemplară: i-a prezis să nu iubească pe nimeni niciodată, ci să se îndrăgostească de el însuşi şi, astfel, să îşi găsească moartea. Nu peste mult, timp, plimbându-se prin pădure şi ajungând lângă un lac, Narcis şi-a zărit propriul chip în oglinda apei. Vrând să îmbrăţişeze chipul deosebit de frumos din apă, Narcis a căzut în adâncuri şi s-a înecat. Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare galbenă, care să le amintească mereu de iubitul lor.Se zice că de aceea narcisa îşi ţine mereu capul în jos, pentru că îl imita.  

Legenda Panselutei

Panseluta. O legenda germana spune ca panseluta avea pe vremuri un parfum minunat. Oamenii veneau de departe pentru a o mirosi si calcau in picioare iarba din preajma lor. Din cauza asta vitele au ramas fara mancare. Vazand aceasta, floricica s-a dus la Dumnezeu si l-a rugat sa ajute sarmanele vite. Dumnezeu i-a ascultat ruga si i-a luat panselutei parfumul, dar a inzestrat- o in schimb cu o mare frumusete.

Legenda Margaretei

Legenda spune că Margareta era o prinţesă deosebit de frumoasă, care fusese promisă la naştere Împăratului Florilor.La vârsta de 16 ani, Margareta se îndrăgosteşte de un prinţ nespus de frumos şi nespus de viteaz. Cei doi se iubesc şi plănuiesc să fugă împreună pentru a se putea căsători şi pentru a scăpa de promisiunea făcută Împăratului Florilor.Împăratul Florilor află şi îl provoacă pe prinţ la duel. Cei doi se bat în săbii şi paloşe trei zile şi trei nopţi şi în final prinţul este ucis. Speriată şi îndurerată, Margareta fuge în munţi, iar Împăratul Florilor fuge pe urmele ei. Dându-şi seama că nu are scăpare, Margareta se roagă, plângând, să moară mai bine decât să fie a Împăratului Florilor. Ruga îi este ascultată şi Margareta moare.Îndurerat şi dându-şi seama de greşeala făcută, Împăratul Florilor o transformă pe Margareta într-o floare albă, pentru ca aceasta să poată trăi veşnic fără ca cineva să o poată atinge.

Legenda Lăcrămioarei

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme, doi copii de rege: un băiat şi o fată. La naştere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: frumuseţe, înţelepciune, cuminţenie.Cei doi copii crescuseră împreună şi îşi petreceau majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ţinutul în care locuiau şi întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinşi de boală s-a numărat şi fata regelui, care până la urmă moare.Băiatul regelui, care ţinea foarte mult la sora lui, de care era nedespărţit, a început atunci să plângă şi nu s-a mai putut opri. Atunci, lacrimile sale s-au transformat în nişte flori albe, micuţe, care s-au aşternut peste toate văile şi grădinile unde se jucau pâna atunci cei doi prinţi. Prinţul a fugit de la castel şi s-a ascuns de lume, pentru a nu fi văzut de ceilalţi că îşi plânge sora. Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrămioare.

Legenda Crinului

Legenda spune că trăia pe vremuri o vrăjitoare deosebit de rea şi de puternică. Se făcea că tot ce atingea această vrăjitoare se prefăcea în stană de piatră. Dar dacă se atingea de un copil, acesta era prefăcut într-o floare.Pe acea vreme, trăiau doi copii, frate şi soră, care nu aveau părinţi şi plecaseră în lumea largă pentru a-şi găsi o familie. Cei doi copii ajung la castelul vrăjitoarei şi, apropiindu-se prea mult de castel, fata este prefacută într-o floare.Băiatul, dorind să îşi salveze sora, cere ajutorul Zânei Florilor, care îi dă o floare care să îl ajute să îşi salveze sora. Se pare că această floare, dacă atingea un obiect fermecat de vrăjitoare, rupea vraja care îl cuprinsese. Cu ajutorul acestei flori, băiatul reuşi să îşi descânte surioara şi să o transforme pe aceasta la loc în fată.Cei doi încearcă apoi să fugă, dar sunt prinşi de vrăjitoare, care îi preschimbă în doi crini, două flori albe, al căror miros este foarte puternic, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ei cu floarea fermecată pentru a-i salva.

Legenda Cameliei

Legenda spune că trăia odată o fiică de împărat deosebit de frumoasă, dar deosebit de singură. Numele ei era Camelia. Mare parte a timpului şi-o petrecea vorbind cu florile. Le învăţase limbajul.În împărăţia peste care tatăl fetei domnea, trăia un balaur care obişnuia să mănânce toate fetele în vârstă de 14 ani. Cu cât Camelia se apropia mai mult de împlinirea acestor ani, cu atât era înconjurată de armate de străjeri care vegheau prinţesa şi cu atât îngrijorarea celor ce îi dăduseră viaţă creştea.Simţeau, pe undeva, că orice ar fi făcut, nu îşi puteau proteja  lumina ochilor lor, viaţa lor.În ciuda gărzilor răspândite prin toate ungherele castelului, balaurul reuşi să pătrundă înăuntru şi o răpi pe fată. Urma să o aducă departe şi să o mănânce.În drumul spre locul unde locuia balaurul, Camelia imploră florile de pe pajiştile pe unde trecea să o transforme în floare şi să o salveze. Florile îi ascultară voia.O transformară într-o floare fină şi delicată pe care balaurul o scăpă din gheare.Cum atinse pământul, prinse rădăcini. Făcu să răsară noi flori în cele mai variate culori şi forme … cameliile.

Casanova sau Don Juan?!

Casanova sau Don Juan?! Multi confunda mitul "Don Juan" cu un personaj celebru, Casanova.
Don Juan si Casanova sunt doua personaje diferite.Casanova chiar a existat. Don Juan a fost o legenda si a ajuns in cele din urma un sindrom, sindromul Don Juan.

Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt (1725-1798) a fost un aventurier amoros italian, originar din Veneția, devenit celebru prin peripețiile sale galante, evocate în „Memoires” („Povestea vieții mele”) scrise între anii 1791 și 1798, care cuprind existența sa aventuroasă și experientele sale, convingerile sale, care se remarcă printr-o bună cunoaștere și descriere a moravurilor epocii.(ro.wikipedia.)

Casanova este fără îndoială un personaj fascinant, plasat adânc în epoca pe care o oglindeşte, dar în acelaşi timp o depăşeşte prin tentaţia absolută de a sfida convenţiile şi a trăi într-o perpetuă mistuire. Iată câteva lucruri mai puţin cunoscute despre galantul aventurier…

Era un gurmand şi un pasionat de reţete iar în memoriile sale îşi descrie amănunţit atât metresele, cât şi mesele, elaborând o mini-enciclopedie a reţetelor epocii.

A colaborat cu Da Ponte la libretul pentru opera lui Mozart, Don Giovanni.

Era un discipol devotat al Kabbalei, o adevărată modă a secolului al 18-lea.

Era bisexual şi şi-a început cariera în Veneţia ca un soi de “rent boy”. Apetitul său sexual nu cunoştea discriminări. A avut o legătură cu un sodomit, Camille, în închisoare iar alte întâlniri sunt documentate în notiţele sale: cu un anume Ismail în timpul unei călătorii la Constantinopol sau cu locotenentul Lunin în timpul şederii la St. Petersburg.

În epocă nu avea reputaţia unui seducător. Mitul său este rezultatul celor 12 volume de memorii găsite după moartea sa.

Promiscuitatea sa nu este atât de remarcabilă: în cursul vieţii a beneficiat de o medie de trei parteneri pe an. Mai degrabă felul revoluţionar de a aborda literar problematica erotică a fost cel cu impact profund asupra mentalităţii occidentale.

Obişnuia să consume 60 de stridii pe zi. Stridiile, dincolo de asemănarea cu organul genital feminin, au un efect afrodiziac puternic datorită concentraţiei de zinc, fier şi dopamină. Oricât de mult s-ar fi bucurat de stridii, el declara totuşi că femeia este adevărata lui hrană.

Folosea lămăia drept contraceptiv, mai precis, cojile ca diafragmă. A avut şi o intuiţie medicală, pentru că cercetarea a arătat că acizii naturali din lămâie ucid spermatozoizii şi chiar ar putea fi o armă împotriva virusului HIV. Din nefericire, Casanova a descoperit proprietăţile lămâii târziu, după ce deja suferise de mai multe boli venerice.

A introdus loteria la Paris. Jucător inveterat, în 1757 l-a convins pe Ludovic al XV-lea să înfiinţeze o loterie pentru a strânge fonduri pentru o academie militară. Regele l-a numit pe Casanova supervizor iar din profitul obţinut acesta a fondat o fabrică de mătase. Ideea loteriei a evoluat până astăzi în formula Loterie Nationale.

A evadat din închisoarea din palatul Dogelui, una din cele mai faimoase ale epocii. Motivul întemniţării în 1755 a constat în fascinaţia sa faţă de ocultism, care l-a împins către fraudări prin trucuri magice. A evadat în noaptea de Halloween a anului următor săpând un tunel cu ajutorul unui prieten şi a unei bare de fier, după care a căutat exil la Paris.(historia.ro)

"Don Juan" (Don Giovanni)-Succesul seducătorului era datorat poziției sale sociale, bogăției și atractivității sale masculine completată de o comportare manierată galantă. Don Juan este un  mit, un personaj fictiv. Acest personaj  arata unele variații, povestea de bază rămâne aceeași. Don Juan este portretizat ca un libertin bogat, seducător, care a dedicat viața pentru a seduce femei, luând o mare mândrie în capacitatea sa de a cuceri femeile de toate vârstele și pozitiile sociale .(Wikipedia)

Cine a fost originalul Don Juan? Tradițiile leagă mitul seducătorului-tip de Spania. Percepția Europei asupra Spaniei, încă de la nașterea legendei lui Don Juan (în secolul al XVII-lea), a fost una a declinului și decadenței. În acest context, rivalii, dar și victimele Spaniei au găsit o satisfacție răzbunătoare în promovarea imaginilor negative ale dușmanului.

Din această perspectivă, societatea spaniolă părea închisă, dominată de obiceiuri primitive și foarte multe tabuuri. Spre nefericirea spaniolilor, aceste păcate au fost, încă de atunci, capsulate în niște cuvinte care au trecut în lexicul internațional: siesta și, în special, macho.

Sindromul ”macho” ne duce cu gândul la imaginea seniorului andaluz arogant din picturile lui Goya. În spatele cuvântului stau exploatarea femeilor, un stil de viață dominat de indolență și consum ostentativ. De partea cealaltă, spaniolii au găsit diferite înțelesuri pentru mitul lui Don Juan. Adjectivul donjuanesco nu e folosit numai în sens negativ, pentru condamnarea unei sexualități exacerbate, ci poate fi utilizat pentru a lăuda curajul, perseverența. Mai presus de toate, termenul amintește de individualitatea mult lăudată a spaniolilor, de dreptul lor incontestabil de a protesta, de capacitatea lor de a se opune oricăror reguli, oricărui destin. Astfel, de ambele părți, povestea lui Don Juan are funcția tipică tuturor miturilor culturale: producerea unui model din haosul realității.

Cel puțin până la dezvoltarea feminismului modern, legendarul Don Juan reprezenta un tip de erou subversiv. Cine a fost modelul pentru imaginea clasică a lui Don Juan? Candidatul preferat al clasicilor din epoca de aur a literaturii spaniole, unul din favoriții regelui Filip al IV-lea, Don Juan de Tassis y Peralta.

Don Juan de Tassis y Peralta, Conte de Villamediana era un nobil bogat și carismatic, dar și un cunoscut poet, care se bucura de reputația de a fi unul dintre liberalii de la curtea lui Filip al III-lea. Dramaturgul Gabriel Tellez, un preot care scria sub pseudonimul 'Tirso de Molina', a trăit în Madridul acelor ani; el este autorul unei drame numite El Burlador de Sevilla y Convidado de Piedra, prin care Don Juan Tenorio își face debutul pe scena istoriei. Piesa lui Tirso este prima relatare scrisă a legendei lui Don Juan. Experții nu s-au pus de acord cu privire la anul în care a fost scrisă piesa, dar există date ce sugerează că piesa a fost jucată pentru prima oară la Lisabona, în 1619.

'Quien tal hace, que tal pague'

Subiectul piesei lui Tirso este, pentru vremea respectivă, șocant. Acesta urmărește aventurile unui moșier andaluzian care-și petrece timpul făcându-și planuri (și ducându-le până la capăt) de dezvirginare a femeilor, având grijă să nu fie prins și pedepsit. Don Juan este simbolul egoismului bărbatului care caută să justifice (nu să scuze) toate excesele făcând referire la subiectivitatea sa transcendentă. Onoarea sa stă în trădarea constantă, puterea lui în exploatarea femeilor. El este, din toate punctele de vederea, imaginea inversă a standardelor de comportament considerate normale în societățile occidentale. Desfășurarea piesei ia forma unei vănători, regele și victimele lui Don Juan încercând să-l găsească. Într-un final, una dintre victime reușește: fantoma lui Don Gonzalo, tatăl uneia dintre fetele seduse de Don Juan, joacă rolul pedepsei divine – în ultima scenă, acesta își tărâște ucigașul, pe Don Juan, în iad, unde acesta – prea târziu – se roagă pentru mântuire. Concluzia este însă clară: 'Quien tal hace, que tal pague'.

Dacă piesa a fost într-adevăr scrisă în acei ani, iar Contele de Villamediana inspirația, Tirso trebuie să fi avu un extraordinar simț al premoniției. Pe 21 august 1622, contele a fost asasinat în circumstanțe dramatice. În acea seară de august, aflat în apropierea locuinței sale, Tarsis a fost ucis de o săgeată trasă de la mică distanță de un necunoscut. Asasinul a reușit să fugă și nu a fost prins. Conform tradițiilor spaniole, modul în care cineva moare spune multe despre modul în care a trăit. Motivele pentru uciderea lui Villamediana nu vor fi niciodată cunoscute precis, dar suspecți există destui. Mulți de la curte aveau de împărțit ceva cu Contele, inclusiv unii dintre cei mai puternici oameni din Spania. Ba mai mult, la momentul respectiv, au existat zvonuri potrivit cărora motivul pentru dispariția de succes a ucigașului a fost că însuși regele fusese implicat în asasinat. Cu câteva luni înainte, în timpul festivităților de primăvare ale Curții regale, a izbucnit un incendiu, iar martorii oculari au relatat că, în mijlocul confuziei iscate, Villamediana a fost cel care a dus-o pe Regina Isabela într-un loc sigur, și nu soțul ei. Câteva săptămâni mai târziu, la unul dintre turnirurile organizate la Madrid, Tarssis a apărut cu un nou motto: Mis Amores Son Reales (Iubirile mele sunt regale), aparent o insultă calculată la adresa regelui. Acest act public de lesmajestate ar fi exacerbat sentimentul de trădare a prieteniei regelui și de atac la adresa onoarei regale, cerând astfel eliminarea contelui.

 (historia.ro)

Principiul 90 10

Un principiu care explica modul in care poti avea control pe viata ta. Alegandu-ti reactiile, iti alegi modul in care ti se deruleaza viata... 

Principiul 90 10

Am observat ca cei mai multi oameni prefera sa se concentreze pe ce nu le place, pe ce le produce durere, deranj, neplacere... Si incearca sa inlature aceste neplaceri actionand asupra lor printr-o presiune, pentru a le corija, a le transforma in ceva bun, placut sau sa le faca sa dispara din viata lor. Dar orice lucru pe care te concentrezi, il intaresti si produce seminte de acelasi fel. Atunci cand educi folosind violenta, vei recolta si mai multa violenta: semeni vant, vei culege furtuna.

De ce toate filmele ce se vor educative, vorbesc mai intai si mai mult despre rau?De ce din toate intamplarile zilnice, cele mai multe despre care se vorbeste sunt cele negative? (Vezi stirile TV). Chiar atat de putine lucruri si lucrari frumoase exista in aceasta lume? Cum poti sa educi inspre lumina si frumos, cand te folosesti de urat si de rau? Daca am reusi sa alegem dintre tot ceea ce ni se intampla partea buna a lucrurilor si sa ne concentram pe ea, am avea parte pe acest pamant de mult mai multa lumina si frumusete.

Stephen Covey ne arata in cat de important este modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla.
Principiul 90 10 
Care este acest principiu?! 

10% din viata este formata din ceea ce ti se intampla. 90% din viata este decisa de modul in care reactionezi.
Ce inseamna asta? NU avem control asupra a 10% din ceea ce ni se intamplă. NU putem opri ploaia. Avionul pleaca cu intarziere si ne va afecta programul. Un sofer ne "taie fata" in trafic. NU avem control asupra a 10%. Diferenta este de 90%.
Tu determini acest 90%? CUM? Prin reactia ta. Nu poti controla culoarea rosie a semaforului. Totusi, poti controla reactia ta.
Nu lasa oamenii sa te pacaleasca. Tu poti controla cum sa reactionezi.

Vom lua un exemplu: 

Iei micul dejun cu familia ta. Fiica ta varsa ceasca de cafea pe tine, cand esti deja imbracat(a) ptr serviciu. Nu ai niciun control asupra a ceea ce tocmai s-a intamplat. Ceea ce urmeaza va fi determinat de reactia ta. Te certi fiica, ea incepe sa planga. Dupa aceea te intorci spre partener(a) si il (o) certi ptr ca a asezat ceasca prea aproape de marginea mesei. Urmeaza o scurta cearta. Te grabesti sa te schimbi. Cand te intorci vezi ca fiica ta a fost preocupata de plansul ei asa incat nu si-a terminat micul-dejun si a pierdut si autobuzul ce o ducea la scoala. Partenera(partenerul) trebuie sa plece la serviciu imediat asa ca iti conduci fiica la scoala cu masina proprie depasind limita de viteza... Dupa 15 min intarziere si plata unei amenzi, ajungi la scoala. Fiica ta fuge din masina la ore si nici macar nu te saluta la plecare. Ajungi la serviciu cu 20 min intarziere si observi ca ti-ai uitat servieta acasa. Ziua a inceput ingrozitor si pare ca devine din ce in ce mai rea. Abia astepti sa ajungi acasa. Ajuns acasa simti ca familia ta este tensionata din cauza reactiei tale din dimineata respectivei zile...

De ce ai avut o zi proasta?! 

a. cafeaua a fost de vina?
b. fiica ta a fost de vina?
c. politistul care te-a amendat a fost de vina?
d. tu ai fost de vina?

Raspuns corect: d

Nu ai avut niciun control asupra a ceea ce s-a intamplat cu cafeaua. Modul in care ai reactionat in urmatoarele 5 secunde a fost cauza faptului ca ai avut o zi proasta. Uite ce s-ar fi intamplat. si ar fi trebuit sa se fi intamplat:
Cafeaua este varsata pe tine iar fiica ta este pe punctul de a plange.Tu spui calm: "Nu-i nicio problema, draga mea. Data viitoare te rog sa fii mai atenta." Te duci si te schimbi, iti iei servieta si revi la timp ptr sa iti vezi fiica plecand la scoala cu autobuzul. Se intoarce si iti face cu mana. Ajungi cu 5 minute înainte la serviciu si saluti pe toata lumea.

Observi diferenta?

Doua scenarii diferite. Ambele au inceput la fel dar s-au terminat diferit. DE CE? Datorita modului în care ai reactionat.

Chiar nu ai control a 10% din ceea ce se intampla in viata ta.Celelalte 90% sunt determinate de felul in care reactionezi.

de Stephen Covey

Rolul oamenilor din viata noastra

Există oameni care au rolul de ghizi în viaţa noastră. Aceştia apar în momente de dezorientare sau de nevoie, te sprijină, îţi arată calea potrivită ţie, dar întotdeauna tu eşti cel care alege. Pe măsură ce înaintezi în drumul tău, ei se îndepărtează lăsând locul altora.
Mai există oameni care au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva despre tine. Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viaţa ta precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia.

 Mai există oameni care au rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori. Aceştia apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natură. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic.

Aşa cum se poate observa, în viaţa fiecăruia intră şi ies oameni de toate felurile, unii grăbiţi să plece, alţii dornici să rămână, precum călătorii din gări sau aeroporturi.
Oamenii vin şi pleacă din gara vieţii tale. Au trenuri de prins, au vise de atins, lasă-i să-şi urmeze drumul sau să-şi ia zborul dorit. Nu poţi trăi privind înapoi spre cei care ţi-au făcut viaţa mai frumoasă sau mai dureroasă prin prezenţa lor. Trecutul e un tren care a plecat de mult…şi odată cu el au plecat şi ei.Dacă ai avut aşteptări, e timpul să le înapoiezi bagajele.
Dacă ai fost profund dezamăgit, înseamnă că înainte de asta singur te-ai amăgit.
Iar dacă crezi că ai suferit din cauza lor, aminteşte-ţi că nimeni nu te poate face să suferi fără permisiunea ta.

Mulţumeşte-le pentru ceea ce te-au învăţat şi încetează să le mai cari bagajele. Cu zâmbetul pe buze, urează-le drum bun!

E timpul acceptării lucrurilor pe care n-am vrut mult timp să le recunoaştem. Ne privim în sfârşit în oglindă aşa cum suntem, nu cum am crezut că suntem, ne întoarcem la adevărata smerenie şi abia apoi putem păşi cu încredere spre o nouă viaţă.

Pentru că da, ai dreptul să-ţi reînnoieşti viaţa, să pui capăt relaţiilor care nu-ţi mai fac bine, ai dreptul să inviţi oameni noi în viaţa ta, fără ataşamente şi proiecţii asupra lor şi ai dreptul să iubeşti fără teama de a greşi din nou!
Căci fiecare greşeală sau căzătură te îmbogăţeşte dacă îi înţelegi rostul, iar greşelile odată înţelese se transformă în cărţi de înţelepciune.

Preluare: Pagina de Psihologie.

Gânduri pentru un prieten

Nu ai nevoie de 1000 de prieteni ca sa te simti bine. Nu ai nevoie de prea multe cuvinte ca sa te simti încurajat ... Tot ceea ce îti trebuie este ca prietenii tai sa fie lânga tine atunci când ai cea mai mare nevoie (de ei).
Nu pot sa-ti dau solutii pentru toate problemele pe care viata ti le pune în fata, dar pot sa te ascult si sa cautam împreuna o cale de rezolvare. Pentru mine asta înseamna sa-ti fiu prieten !
Nu o sa pot niciodata sa-ti schimb trecutul, nici sa-ti ghicesc viitorul, însa pot face ca prezentul sa fie extraordinar. Voi fi lânga tine ori de câte ori vei avea nevoie, chiar si fara sa-mi ceri acest lucru.
Nu pot sa accept sa te „împiedici” în obstacolele vietii, caci voi fi întotdeauna lânga tine si îti voi oferi protectia mea. Te voi ajuta sa nu cazi, te voi învata sa te ridici !
Pentru a-ti fi prieten, nu trebuie sa-ti spun cine esti sau cum trebuie sa fii, ci te voi iubi asa cum esti.
Nu am pretentia sa fiu primul sau ultimul pe lista prietenilor tai, e suficient sa ma vrei ca prieten. Pentru mine asta conteaza cel mai mult !
Bucuriile tale, succesele, triumful tau, desi nu sunt ale mele, îmi dau putere sa merg mai departe si sa ma bucur sincer atunci când te vad fericit.
Niciodata nu judec deciziile pe care le iei, ma limitez doar sa te ajut, sa-ti ofer sprijinul meu daca-mi permiti. Pentru mine asta înseamna sa-ti fiu prieten !
Nu am pretentia sa te împiedic sa te îndepartezi de mine, dar- cu toate acestea- pot sa-ti urez sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume si sa astept cu bratele deschise sa te întorci.
Te apreciez pentru ceea ce esti si ma bucur de fiecare data când pot sa te ajut. Nu astept nimic în schimb, sunt fericit ca tie îti este bine.
Niciodata nu ti-am impus limite în cadrul carora sa actioneze, ci întotdeauna ti-am oferit spatiul necesar ca sa te manifesti, ca sa te simti în largul tau si sa-ti pui în valoare personalitatea.
Nu pot sa evit sa suferi atunci când vreo suparare te copleseste, dar pot sa plâng cu tine si sa-ti adun lacrimile una câte una.
A fi prietenul tau înseamna a te ajuta sa te ridici atunci când problemele vietii te descurajaza. Ma bucur sincer de fiecare data când te vad multumit si împacat; stii ca voi fi lânga tine la bine si la rau !
Desi am mai multi prieteni, fiecare e unic în felul sau. îti multumesc ca-mi esti prieten !
Voi face întotdeauna ceea ce face orice prieten: ma voi ruga pentru tine si îi voi multumi Domnului ca mi-a dat oportunitatea de a te cunoaste si de a te avea ca prieten !
De când te-am cunoscut, ai dat valoare vietii mele, iar calitatile tale mi-au înnobilat viata ! Voi fi lânga tine ori de câte ori vei avea nevoie si nu voi ezita niciodata sa-ti acord sprijinul meu dezinteresat, caci Tu ai dat valoare vietii mele...

Preluat net, autor necunoscut.

Reporterul si Dumnezeu...

Unui reporter oarecare i s-a permis sa-i puna o intrebare lui Duimnezeu si acesta a intrebat: Ce te surprinde cel mai mult la oameni?.......Raspunsul Lui: Ca se plictisesc sa fie copii, grabindu-se sa creasca si apoi suspina dupa vremea cand erau copii. Ca mai intai isi distrug sanatatea pentru bani pentru ca apoi sa piarda banii pentru a recupera sanatatea. Ca, facandu-si prea multe griji pentru viitor, neglijeaza prezentul, si asa nu traiesc nici prezentul nici viitorul. Ca traiesc ca si cand nu ar muri si mor ca si cand nu ar fi trait. Ca nu inteleg faptul ca intotdeauna va fi cineva mai bun sau cineva mai rau decat ei....ca bogat nu este acela care are mult, ci acela care se multmeste cu putin...uita ca a ierta se invata iertand...nu inteleg ca fericirea nu tine de noroc, ci este rezultatul propriilor decizii...ca a dori si a iubi sunt antonime; a dori cere totul, a iubi ofera totul...ca niciodata nu vor face ceva atat de rau incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai putin si nici ceva atat de bun incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai mult; El pur si simplu ii iubeste...ca distanta cea mai mare la care se pot afla de Mine este distanta unei simple rugaciuni..............adaptare dupa Umberto Agudelo

De vorbă cu Dumnezeu

O poveste ( Preluare-Silvia Visan)

Eu:Doamne, pot să-ți pun o întrebare?
Dumnezeu: Sigur!
Eu: Promite-mi că nu te vei supăra….
Dumnezeu: Promit!
Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?
Dumnezeu: Ce vrei să spui?
Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…
Dumnezeu: Așa…
Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!
Dumnezeu: Bun…
Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul
greșit și a trebuit să aștept ceva timp, până am primit ce am dorit.
Dumnezeu: Hmmm…
Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit, chiar atunci când am
răspuns apelului pe care-l primisem!
Dumnezeu: În regulă…
Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi
relaxez picioarele, în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu
funcționa! Nimic nu a mers bine, azi! De ce ai făcut asta?
Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a
fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei
să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!
Eu (umilit): Oh!
Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe
drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi
lovit și accidentat foarte rău, dacă ai fi fost atunci pe drum!
Eu: (rușinat)
Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul
avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți
poți permite să-ți pierzi locul de muncă.
Eu (jenat): Ok
Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat
avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la
telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în
așa fel încât să fii acoperit.
Eu (încet): Înțeleg, Doamne…
Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea
un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta.
Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.
Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!
Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în Mine …. în
toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!
Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!
Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta
este întotdeauna mai bun decât planul tău!
Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că
Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.
Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost
Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei …!

Poveste de viată.

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' Trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocheaza gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţele
agă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simnt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile .... dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita .... ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor ... scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare ... am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou ... M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina ...si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i ca esti al meu'' . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas a casa.M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mi-a deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... morta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ''
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem....

Preluare net.

Accidentul

O femeie tânără se întorcea de la serviciu cu mașina . Conducea cu mare atenție , întrucât automobilul la volanul căruia se afla era nou-nouț , scos abia cu o zi înainte din magazin și cumpărat mai cu seamă din economiile soțului , care renunțase la multe pentru a putea achiziționa acest model .

La o intersecție foarte aglomerată , femeia avu o clipă de nehotărâre și atunci tamponă o altă mașină . Tânăra izbucni în lacrimi . Cum avea să îi explice soțului său paguba ? Șoferul celeilalte mașini fu înțelegător , dar îi spuse că era necesar totuși să-și dea unul altuia numărul permisului și datele cărții mașinii. Femeia căută respectivele documente într-o mapă de plastic maro. Din aceasta căzu un petec de hârtie  pe care era scris cu o caligrafie bărbătească plină de siguranță  „ În caz de accident … amintește-ți , draga mea , că eu te iubesc pe tine și nu mașina ! ”

Ar trebui să ne aducem aminte cu toții mereu de aceasta . Persoanele , și nu lucrurile , sunt cele care au însemnătate . Câte nu facem pentru diverse lucruri , pentru mașini , pentru case , pentru ordinea și bunăstarea materială ! Dacă am da aceeași atenție persoanelor , lumea ar fi altfel . Ar trebui să găsim timp pentru a-i asculta pe ceilalți , pentru a-i privi în ochi , pentru a plânge împreună cu ei , pentru a-i îmbărbăta , pentru a râde , pentru a ne plimba … Cu nimic altceva nu ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu decât cu propriul suflet și capacitatea lui de a iubi ; nu ne vom duce în fața lui nici  lucrurile , nici îmbrăcămintea și nici măcar trupul nostru ….