"Nu-ma-uita. Striga sufletele mortilor nostri.
Nu-ma-uita. Striga sufletele celor vii. Iubeste-ma. Sau nu. Dar nu ma uita.
Nu-ma-uita. Ne striga batranii. Ne striga copiii. Ne striga saracii, bolnavii, ostenitii.
Nu-ma-uita. Ne striga tara, neamul, pamantul si coloana infinitului.
Nu-ma-uita. Ne striga in furtuna cerul.
Nu-ma-uita. Ne striga sfant soarele.
Nu-ma-uita. Ne striga din cantec, din vers, din pictura frumosul.
Nu-ma-uita, ne striga din spatele oricarui esec biruinta.
Nu-ma-uita, ne striga ingropat sub neputinte, amanari si temeri Visul.
Nu-ma-uita ne striga dindaratul minciunilor, Adevarul.
Nu-ma-uita. Ne striga din spatele urii, indiferentei si ne-milei, Iubirea
Nu-ma-uita ne striga mereu din spatele automatismelor, grijilor si fricilor Viata.
Nu-ma-uita striga sufletul nostru ascuns sub prea multe masti, teluri si drumuri ce nu ne sunt cale.
Nu-ma-uita se aude glasul Domnului din spatele tuturor lucrurilor ce se straduiesc sa ni-L ascunda.
Nu-ma-uita ne cheama glasul cel invietor. Ne porunceste cu glas plin de lacrimi si cuie si fiere si sange sa iesim, noi Lazari, din mormantul nepasarii si al pacatului, spre lumina neuitarii.
Poate ca de fapt asta este cea mai importanta lupta a vietii noastre. Sa ne straduim sa nu uitam.
Caci nu poti sa nu uiti si sa nu iubesti.
Nu poti sa nu uiti si sa mai fii indiferent.
Nu poti sa nu uiti si sa mai fii la fel.
Nu poti sa nu uiti si sa ranesti- pentru ca ar trebui sa traiesti mereu cu gandul fiecarei rani.
Si nu poti sa mai mori vreodata atunci cand nu esti uitat. Poate ca asta si inseamna viata vesnica - sa ramai viu in mintea, sufletul si inima cuiva....
Daca as fi o floare, as vrea sa fiu o floare de nu-ma-uita!!!
Pana atunci sadesc in inimi seminte de cer si soare, nadajduind ca vor inflori candva. Si ud cu religiozitate toate florile de nu-ma-uita ce-au inflorit de-a lungul timpului si sufletului in inima mea...
Autor necunoscut
