marți, 9 aprilie 2013

Povestea trandafirului care se credea buruiana




Era un trandafir rosu, bogat, cu petale catifelate. Parfumul sau te facea sa visezi cand la pajisti insorite, cand la paduri racoroase. Locuia in gradina unui palat impreuna cu alti trandafiri asemenea lui. Toti trandafirii din jur il admirau, iar stapana palatului il mirosea si ii atingea petalele de fiecare data cand se plimba prin gradina.

Ati crede ca trandafirul nostru era fericit. Dar nu. Desi se afla intr-o gradina de trandafiri si chiar se zarise o data intr-o picatura de roua de pe petalele unui trandafir vecin, el credea ca este o buruiana urata, demna de dispret. In fiecare seara se gandea cu teama ca a doua zi va veni gradinarul, il va smulge nemultumit si il va arunca in cosul de nuiele, acolo unde punea buruienile. Nicio dovada de pe lume nu era suficienta pentru el. Si stiti de ce? Candva, cand era doar un bobocel, parintii sai ii spusesera ca daca nu invata sa-si unduiasca petalele in bataia vantului si daca nu e in stare sa emane cel mai suav parfum, va ajunge o buruiana.

Sa facem acum un salt la povestea ratoiului cel urat. Va imaginati ca dupa ce a aflat ca este o lebada alba, cu gatul gratios si cu aripile mari a fost fericit? Poate. Dar mai probabil, in ciuda interesului purtat de celelalte lebede, a admiratiei cu care era privit de copiii din parc, in sinea lui ramasese ratoiul cel urat, hulit de toate orataniile.

Dar oare cu puii de oameni cum se intampla? Poate ca ati auzit in jurul vostru sau ati folosit chiar voi pana acum expresii de genul:“Daca nu inveti, vei ajunge gunoier”; “Nu-i nimic de capul tau”; “Te va calca toata lumea in picioare”; “Ce vrei sa ajungi, floricica sau buruiana? Daca vrei sa ajungi floricica, trebuie sa inveti.” Ele sunt pornite dintr-o intentie laudabila: motivarea copilului sa invete. Incerci sa-l sperii cu ce s-ar putea intampla daca nu invata. Dar, asa cum se stie, “drumul spre iad e pavat cu intentii bune.” Desigur, toti dorim sa ne vedem copiii medici, manageri, ingineri etc., angajati intr-o firma buna, fara grija traiului de maine. Dar o astfel de motivare prin teama va crea o noua generatie de adulti nevrotici, aparent complet realizati, dar nefericiti in sinea lor si nesiguri de ei. Oricat de sus ar ajunge o astfel de persoana in managementul companiei sale, in sinea sa el va fi maturatorul incapabil, bun de nimic. Nu ca ar fi ceva rau cu meseriile de maturator sau gunoier. Fara ele am fi invadati de propriile deseuri, ar aparea molime, nu ma mai putea respira aer curat si cate si mai cate. Dar copiii sunt invatati ca sunt niste meserii rusinoase, demne de mila. De aici pana la discriminare nu e decat un pas. Dar nu discriminarea este subiectul acestei povesti, ci tristetea nemasurata, greu de invins, care il cuprinde pe adultul motivat prin teama in copilarie.

Cum putem motiva copilul sa invete, veti intreba. In primul rand, acordati-i incredere. Copiii sunt curiosi, pun adesea intrebari despre ce vad in jurul lor. Aceasta inseamna ca doresc sa afle lucruri, sa cunoasca, au o motivatie naturala. De ce, odata ajuns la scoala, acelasi copil care nu va slabea cu “de ce-urile” ar trebui impins de la spate, speriat, conditionat pentru a invata? Dar ce ne dorim noi de fapt? Sa invete, adica sa acumuleze cunostinte care-i vor servi in viata si ii vor deschide mintea sau sa ia note bune pentru a accede pe scara sociala? Din pacate, actualul sistem de invatamant pune accentul pe notare, pe evaluare, iar parintii prinsi in acest vartej isi trimit copiii la scoala pentru a primi note bune, nu pentru a invata.

Cand copilul “nu vrea” sa invete, inseamna ca este ceva gresit in modul in care ii sunt furnizate cunostintele. In plus, poate sa nu fie interesat de toate materiile – nici voi nu sunteti interesati de fotografie, arta culinara, ikebana, teatru, scufundari, informatica, mecanica cuantica, crosetat, toate la un loc. Dati copilului dreptul sa aleaga. Si-l mai puteti motiva vorbindu-i despre profesii, lasandu-l sa cunoasca domenii in care ar putea lucra, cu avantajele si dezavantajele lor.
“Ce vrei tu sa fii cand vei fi mare? Fericit.” (John Lennon).

Preluat: http://www.topexperti.ro