Un discipol dintr-un templu Shaolin îşi intreaba mentorul spiritual:
- Înţelepte şi onorabile Maestre, aţi putea să-mi spuneţi care este diferenţa dintre o perlă şi o femeie? Maestrul îi raspunde:
- Diferenţa, mic, umil şi neştiutor scarabeu, este că perla poate fi “insirata” din două părţi, iar femeia dintr-o singură parte!…
Discipolul, confuz, insistă:
- Dar, Maestre, cu toată rusinea pentru a fi indrăznit să contrazic intelepciunea dumneavoastra himalayană, trebuie să vă comunic faptul că am auzit vorbindu-se despre femei care se lasa “insirate” de pe ambele părţi!…
Cu un mic surâs, Maestrul îi răspunde:
- Atunci nu este o femeie, ci este o perlă!..
Asa a inceput o poveste...o femeie considerata "minunata"..o perla a marii! Ea...uitata de timp...de vreme..de furtuni de suparari si tristeti..salasluia in adancuri..asteptand clipa cand cineva cu suflet bland si iubitor o va gasi..spre ai daruii iubirea si fericirea vesnica! Si iata ca minunea sa implinit...intr-o seara de iarna..din adancuri,,trezita de trosnetul ghetarilor...speriata a iesit din lacasul ei spre a se indrepta catre lumina ce-i tulbura somnul..nedandu-si seama caci acolo va intalnii iubirea mult asteptata!..Da!..era chiar el..un tanar coral..cu chip angelic.,trup subtirel..tras printr-un inel,ochii calzi,suflet bland si primitor..ii intinsese mana perlei,alintand-o in bratele lui lungi si calde,deschizandu-si inima..impreuna au pornit spre un drum necunoscut...au pornit..aevea..nestiind ce-i va pastea,mai tarziu! Zilele au trecut..fiecare zi era o minune..un alint..un mister..si totodata era iubire..o iubire atat de mare incat perla era surprinsa caci ea..inca poate iubii atat de intens!Dar cum ce e frumos nimic nu dureaza o vesnicie tanarul coral isi dadu masca jos...si fara sa se gandeasca la sentimentele ei..,se indeparta in fiecare zi de ea...iar stralucirea perlei parea ca paleste in fiecare zi din ce in ce mai mult si a decis sa-si continuee drumul singura...plangandu-si drumul..fiecare lacrima era o perluta din siragul iubirii lor!
Când stau in apa nimeni nu mă-ntreabă ...
Nici cine sunt, nici care-i drumul meu ....
Toţi mă văd singură trecând în grabă
Dar lângă mine merge Dumnezeu..."
Când stau in apa nimeni nu mă ştie
Sunt pentru alţii doar o perla...o bijuterie..un gand!
Ce poartă în privire bucurie
Dar sufletul mi-l car greu, plângând !
Zicandu-si trista poezia...desirand siragul iubirii....se indrepta din nou spre lacasul ei linistit...isi inchisese carapacea..si adormii intr-un somn adanc...sperand ca sansa ii va da oportunitatea de a intalnii vreodata adevarata iubire..fericire..pretuire! Sperand ca va placut povestea Perlei..desi oarecum trista morala e: Când spun femeie, spun putere de a merge înainte, încăpătânare, răbdare, sacrificii, frumusete si iubire!În timp am înteles că există singurătate oriunde, nu contează dacă esti înconjurat de multi sau putini oameni. Ne simtim singuri lângă multe persoane, pentru că nu avem gânduri în comun, pentru că nu visăm acelasi lucru, pentru că nu ne îndreptăm către acelasi loc.Nu te astepta la tot, s-ar putea să rămâi cu nimic.
Trimisa de Mire Mirela din Timisoara.
