Intr-o noapte de vara foarte calduroasa, membrii unei familii au dormit afara, in gradina din spatele casei lor. Mama a observat, cu destula neplacere, ca fiul sau si sotia acestuia (pe care nu o suporta deloc) dormeau cuibariti unul in bratele celuilalt. Neputand sa suporte acest lucru, ea i-a trezit si le-a spus: “Cum puteti dormi atat de apropiati unul de celalat pe caldura aceasta? Este nesanatos si periculos.” In alt colt al gradinii dormeau fiica sa si ginerele sau, pe care il adora. Acestia dormeau insa departe unul de altul. Mama i-a trezit usor spunand: “Dragii mei, cum puteti dormi atat de departe unul de altul, cand este un frig ca acesta? De ce nu va incalziti unul pe altul?”. Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat in capul oaselor, si, cu voce tare, a spus urmatoarele cuvinte, ca pe o rugaciune: “Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singura gradina si o vreme asa de schimbatoare!”
