Potrivit unei legende hinduse , a existat o vreme in care oamenii erau zei , dar ei au s-au folosit peste masura de divinitatea lor , iar Brahma, stapanitorul zeilor , a hotarat sa le-o ia si sa o ascunda intr-un loc unde ei nu ar putea niciodata sa o gaseasca.
"Unde sa le tainuiesc divinitatea ?" Acesta intrebare il framanta intr-atat pe Brahma incat s-a hotarat sa adune toti zeii la sfat.
"Sa o ingropam adanc in pamant" , au spus zeii.
"Nu , nu este bine" , a raspuns Brahma , "ei vor sapa chiar si pana in centrul pamantului pentru a da de ea."
"Sa o scufundam in haurile oceanului" , au exclamat zeii.
" Nici asta nu e o idee prea buna ", a zis Brahma, " oamenii vor invata sa se scufunde in apa si o vor descoperi".
"Sa o ducem pe cel mai inalt pisc al muntilor", au venit cu o noua propunere zeii."
Nu este un ascunzis potrivit" , a spus Brahma, " ei vor invata cum sa se catare pe munti si isi vor recapata divinitatea".
Epuizati de atata framantare a gandurilor , zeii s-au dat batuti : " In cazul asta , nu stim unde am mai putea-o ascunde, intrucat se pare ca nu exista nici un loc de pamant sau din apa in care oamenii nu vor ajunge in cele din urma."
Brahma s-a cufundat in meditatie vreme indelungata si apoi le-a spus :" Iata ce vom face ! Le vom ascunde divinitatea adanc in miezul fiintei lor , caci oamenii nu se vor gandi niciodata sa o caute acolo."
Toti zeii au incuviintat pe loc aceasta stralucita idee , iar lucrurile s-au facut intocmai. De atunci , oamenii nu au odihna mergand de-a lungul si de-a latul pamantului , sapand tunele , scufundandu-se in adancurile oceanelor si explorand tot ce se poate explora , cautand ceva care exista deja in ei insisi.
