„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pentru ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.
Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.
N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei… Desi o parte dintre cei prezenti stiau, eu nu stiam… M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan, esti asa de departe si trebuie sa mananci ceva.” M-am asezat langa tatal miresei si gandindu-ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese… Dumneavoastra a-ti organizat nunta?!!” El mi-a raspuns:”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic: ”Ce s-a intamplat cu fata dumneavoastra?”
Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa. Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa-mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea. Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. Eu nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era in ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata, sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de rusine casa. Te-am crescut pana acum si mi-am sacrificat viata; m-as fi putut recasatori dar n-am facut-o din cauza ta. Pentru ca am vrut sa fie asa cum vreau eu sa fie! Ma si gandisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care facusem armata impreuna, vecin de-al nostru, om cu dare de mana.
De atunci am inceput sa o bat sistematic. Ea mi-a raspuns: ”Tata, eu de Dumnezeu nu ma pot lasa. Am investit tot ce am avut in El. Tie ti-a ramas doar dragostea de fiica. Lui i-am dat tot restul iubirii mele si nu am cum sa fac negot cu tine. TATA, nu ca nu vreau sa ma las de Dumnezeu, DAR NU POT SA MA LAS DE EL! Intr-o seara fiind mai beat ca de obicei am trantit-o jos si am lovit-o cu pumnii (nu stiu cati pumni i-am dat) dupa aceea cu bocancii in gura si in cap. Au scos-o vecinii din mainile mele si au dus-o la urgenta. Cand m-am trezit din betie era la reanimare. Cand am intrat in salon, toti medicii si asistentele sau uitat la mine si mi-au reprosat: ‘Iesi afara bruta. Puscaria sa te manance!’
Nu i-am putut salva nici ochiul nici jumatate din obraz. A ramas paralizata. Cu un ochi nu o sa mai vada niciodata.’ Le-am zis: ‘Va rog frumos sa imi dati voie sa ma duc la ea sa o intreb daca m-a iertat.’ Era toata infasurata in bandaje si i-am spus: ‘Ma poti ierta?’ Ea mi-a raspuns: ‘Tata vorbim mai tarziu ca acum imi e somn.’ M-am dus din nou la ea si am intrebat-o: ‘Ma poti ierta?’ iar raspunsul ei a fost: ‘Tata, Isus Cristos Si-a dat toata viata pentru mine! De luni intregi postesc sa te vad intors la Dumnezeu si am zis ca pot sa imi pierd viata aceasta, sa pierd ce am mai bun, dar tatal meu sa fie cu mine in cer. Am auzit ca n-o sa mai vad cu un ochi, dar nu-i nimic, slava Domnului, am mai ramas cu unul. Nu te ingrijora, o sa vezi ca o sa fie bine.’ M-am prabusit la poala crucii lui Isus Cristos si mi-am intors si eu viata spre Domnul. Dumnezeu mi-a mantuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecata decat in seara aceasta.
Pentru ca luni de zile m-am gandit la ce aduc eu in fata oamenilor acum, un rebut de fata, care nu mai are obraz. Cine se va casatori cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” Dupa ce tatal mi-a povestit toate acestea, atat de mult l-am iubit pe mire, ca m-am dus la el si l-am sarutat. L-am intrebat:” Ce ai vazut in ea?” Mi-a raspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum straluceste fata ei? Nu imi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine si pleaca.” …Frumusetea adevarata este frumusetea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodata.
