Intr-o cetate unde se invatau toate stiintele traia un tanar studios, insufletit de o dorinta arzatoare de a se desavarsi. Intr-o zi a aflat, ascultand vorbele unui calator, ca traia intr-un tinut indepartat un om fara pereche, inzestrat cu virtutile tuturor timpurilor. Desi era atat de invatat, omul muncea ca fierar, cum facusera si tatal sau, si tatal tatalui sau.
Îndata ce a auzit vorbindu-se despre aceasta minune a stiintei, tanarul si-a luat sandalele si bocceaua si a pornit la drum. Dupa luni si luni de mers si de oboseala, a ajuns la cetatea fierarului, i s-a infatisat acestuia, i-a sarutat poala vesmantului si a asteptat cu umilinta. Fierarul, un barbat in varsta, l-a intrebat:
- Ce doresti?
- Sa invat stiinta, a raspuns tanarul.
Îndata ce a auzit vorbindu-se despre aceasta minune a stiintei, tanarul si-a luat sandalele si bocceaua si a pornit la drum. Dupa luni si luni de mers si de oboseala, a ajuns la cetatea fierarului, i s-a infatisat acestuia, i-a sarutat poala vesmantului si a asteptat cu umilinta. Fierarul, un barbat in varsta, l-a intrebat:
- Ce doresti?
- Sa invat stiinta, a raspuns tanarul.
Fierarul i-a intins atunci franghia de la foale si i-a spus sa traga. Tanarul a tras asa de franghie pana la apusul soarelui. A doua zi a facut la fel, si tot asa in zilele si in lunile urmatoare. A trudit asa vreme de un an, fara ca nimeni sa-i spuna o vorba.
Au trecut astfel cinci ani. Intr-o zi, tanarul i-a spus fierarului:
- Mestere…
Totul s-a oprit pe data in fierarie. Ceilalti lucratori pareau nelinistiti. In tacerea incremenita, fierarul l-a intrebat pe tanar:
- Ce doresti?
- Stiinta, mestere…
Fierarul a raspuns:
- Trage de franghie.
Au mai trecut cinci ani de truda in tacere. Nimeni nu scotea un cuvant. Daca un invatacel dorea sa-i spuna dascalului o intrebare, o scria pe un petec de hartie. Uneori, mesterul arunca hartia in foc, semn ca intrebarea nu facea doua parale. Alteori rasucea hartia si o baga in turban, iar a doua zi invatacelul gasea raspunsul scris cu litere de aur pe peretele chiliei.
Dupa zece ani, batranul fierar s-a apropiat de tragatorul de franghie si l-a atins pe umar. Cel care venise sa deprinda stiinta -si care deprinsese rabdarea- s-a oprit. Se simtea cuprins de o pofta de viata fara margini. Batranul l-a imbratisat si l-a lasat sa plece. Se spune chiar ca n-a rostit niciun cuvant.
Tanarul, care era acum un barbat in toata puterea, s-a intors acasa, la prieteni. Si a trait toata viata linistit si pe deplin impacat.
