Adolescenta este o perioada dificila pentru parinti, dar si pentru copii, care acum isi definesc personalitatea. Comunicarea, dialogul si intelegerea reciproca sunt singurele metode prin care se pot rezolva confruntarile aprige dintre doua mentalitati, doua varste, doua generatii foarte diferite.
Cauzele ... pe intelesul parintilor
Relatiile adolescentilor cu familia sunt adesea incordate, dialogul nu este niciodata folosit in mod optim, transformandu-se in monolog sau cearta, iar comunicarea reala este extrem de dificila. Copiii care pasesc in adolescenta intra inevitabil in conflict cu parintii, pentru ca astfel pornesc in cautarea propiei independente. Adolescenta este o faza de crestere rapida si corespunde unei mari transformari. Oricat de grele ar fi aceste momente, amintiti-va ca respingerea pe care o resimtiti din partea copilului, conflictele dese cu el si agresivitatea cu care va ataca opiniile sunt necesare pentru formarea sa ca viitor adult.
In timpul acestei perioade, copilul incearca sa-si cucereasca autonomia si sa-si creeze o identitate, in afara cadrului familial. Pentru a reusi, el trebuie sa se detaseze psihologic de mediul familiei si sa-si construiasca o noua imagine ma apropiata de ceea ce doreste sa devina ca adult.
Acest proces de transformare provoaca adolescentului sentimente noi si, de multe ori, ambivalente: angoasa, teama ca nu va reusi sa se defineasca, ambitia si dorinta de reusita, de succes, de recunoastere. Dar un sentiment le domina pe toate celelalte: intentia de a infrange controlul si autoritatea paternala si, prin asociatie, orice tip de autoritate: a profesorilor, a bunicilor... Si toate astea continuand, in acelasi timp, sa beneficieze de avantajele morale si materiale oferite de viata dusa in cadrul organizat si protejat al familiei.
In fata acestei revolte, parintii reactioneaza adesea intr-o maniera nesigura, osciland intre dorinta de a renunta la reguli si autoritate - sperand ca lucrurile se vor aranja de la sine in timp - si incercarile disperate de a restabili ordinea. De aceea, raporturile dintre copii si parinti devin dificile. In plus, cum adolescentii abordeaza atitudini foarte diferite si contradictorii, apropiatii nu stiu care este metoda cea mai buna de a reactiona.
In timpul acestei perioade, copilul incearca sa-si cucereasca autonomia si sa-si creeze o identitate, in afara cadrului familial. Pentru a reusi, el trebuie sa se detaseze psihologic de mediul familiei si sa-si construiasca o noua imagine ma apropiata de ceea ce doreste sa devina ca adult.
Acest proces de transformare provoaca adolescentului sentimente noi si, de multe ori, ambivalente: angoasa, teama ca nu va reusi sa se defineasca, ambitia si dorinta de reusita, de succes, de recunoastere. Dar un sentiment le domina pe toate celelalte: intentia de a infrange controlul si autoritatea paternala si, prin asociatie, orice tip de autoritate: a profesorilor, a bunicilor... Si toate astea continuand, in acelasi timp, sa beneficieze de avantajele morale si materiale oferite de viata dusa in cadrul organizat si protejat al familiei.
In fata acestei revolte, parintii reactioneaza adesea intr-o maniera nesigura, osciland intre dorinta de a renunta la reguli si autoritate - sperand ca lucrurile se vor aranja de la sine in timp - si incercarile disperate de a restabili ordinea. De aceea, raporturile dintre copii si parinti devin dificile. In plus, cum adolescentii abordeaza atitudini foarte diferite si contradictorii, apropiatii nu stiu care este metoda cea mai buna de a reactiona.
Sfaturi pentru a depasi conflictele
- Ascultati-va copilul si incercati sa-i ghiciti starile de spirit atunci cand comunicarea este intrerupta.
- Nu abordati atitudini indiferente sau acuzatoare. Dimpotriva, aratati-va interesati de ceea ce face si crede copilul dumneavoastra (oricat de ciudate v-ar parea parerile si gesturile sale).
- Aratati-i afectiune si incercati sa intelegeti noile sale preocupari si centre de interes.
- Toleranta este cuvantul-cheie pentru a detensiona relatiile si pentru a mentine un dialog constant cu adolescentul dumneavoastra.
- Profitati de momentul mesei in familie pentru a abnorda anumite subiecte de discutie, fara ca adolescentul sa se simta mitraliat de intrebari jenante.
- Este important ca adolescentul sa se simta tratat ca un adult, sa vada ca opiniile si gusturile sale sunt respectate.
- Nu-i criticati modul de a se imbraca, frizurile ciudate pe care si le alege, felul de a se exprima sau preferintele muzicale.
- Incercati sa intelegeti ca adolescentul isi cauta drumul, care nu va fi o copie a obiceiurilor si obisnuintelor dumneavoastra.
- Trebuie sa constientizati ca adolescentul are nevoie de un grup - altul decat familia - cu care sa se identifice si in mijlocul caruia sa se simta in siguranta.
- Acordati-i independenta de care are nevoie si oferiti modalitati prin care sa-si demonstreze responsabilitatea. Oferiti-i bani de buzunar - acesta este un prim pas catre autonomie, catre constientizarea valorii banului si catre gestionarea unui buget propriu.
- Nu asteptati prea mult de la copilul dumneavoastra si nu-i impuneti sa devina ceea ce dumneavoastra doriti sa fie.
- Respectati-i momente de intimitate.
- In locul orelor nesfarsite de morala, oferiti-i exemplul dumneavoastra de comportament: corectitudine, onestitate, limbaj decent, interes pentru carti si pentru cultura in general, toleranta etc. Nu uitati, adolescentii sunt in cautare de modele.
De Caietul cu articole.
