Un pictor foarte talentat a fost trimis de imparat intr-o provincie indepartata, necunoscuta, care tocmai fusese cucerita, pentru a picta niste imagini. Dorinta imparatului era de a cunoaste astfel provincia. Pictorul a facut o lunga calatorie, a ajuns in toate colturile tinutului, dar s-a intors in capitala fara sa fi pictat nimic, nici macar o schita. Imparatul a fost uimit, ba chiar suparat.
Pictorul a cerut atunci sa i se puna la dispozitie un perete din palat. A pictat pe perete tot tinutul pe care il strabatuse. Cand a terminat uriasul tablou, imparatul a venit sa-l vada. Pictorul i-a aratat atunci, cu ajutorul unui bat, toate coltisoarele tinutului, muntii, raurile, padurile.
Dupa ce a terminat, pictorul s-a apropiat de o carare care pornea din prim-planul tabloului si se pierdea undeva in vazduh. Celor din fata li s-a parut atunci ca trupul pictorului porneste pe carare, se afunda in piesaj si se facea tto mai mic, indepartandu-se. Curand, nimeni nu l-a mai zarit, iar peisajul a disparut, lasand peretele gol.
Imparatul si curtenii s-au intors acasa, fara un cuvant.
