Psihologia agresiunii, motivaţii şi strategii de agresare
Agresivitatea obsesionalului
In copilarie i-au fost interzise/reprimate manifestarile de agresivitate, mânie, ura, ostilitate, sfidare etc. Acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii. Deasemenea s-a manifestat asupra sa o atitudine de suprematie a gândirii, de interzicere a propriilor decizii sau alegeri cu impunerea deciziilor parentale. Tendinţele narcisice ale parintelui au fost proiectate in copil, părintele s-a “iubit” pe sine prin copilul văzut ca o clonă personală; ex.: “puiul mami”, “prinţesa tati” (băiatul partener al mamei, ocupat permanent să-şi mulţumească mama nu pe sine, fetiţa partener a tatălui, ocupată permanent să-şi mulţumească tatăl). Toti acestia mai tarziu in relatie, vor fi preocupati mai mult în a-şi proiecta sinele in partener si nu în a satisface nevoile si sentimentele partenerului (fenonem numit parazitare în analiza tranzactională). Partenerul de viaţă este cel care vine în întâmpinarea dorinţelor noastre. Copilul care îndeplineşte aşteptările părintelui de sex opus (in special, dar nu exclusiv), este partenerul acestuia. Prin urmare este probabil ca un asemenea copil devenit adult să aibă probleme în relaţia de cuplu dar şi în societate datorită afectelor reprimate.
Detalii comportamentale ale celor care au “beneficiat” de parazitarea propriei identităţi de catre părinţi sunt denumite “manifestari ale agresivitatii obsesionalului”:
- suprematia asupra partenerului
- fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el
- se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte,
ce anume a gresit, de câte ori etc.
- îi face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli
- la obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea şi economia în parteneriat
- apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria şi rigiditatea
- sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica
- obsesionalul îşi aduce voinţa de performanta şi în sexualitate, situaţie în care partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale
- obsesionalul are cultul elitelor si isi foloseste proprii copii ca simple obiecte pentru performanta scolara („ori inveti ori mori”, „daca nu iei zece la materia asta sa nu mai vii acasa”)
- obsesionalii cauta un cadru legitim pentru aşi exterioriza agresivitatea (fanaticii in toate domeniile posibile: sanatate-igiena, morala, religie, armată, învăţământ etc)
- obsesionalii nu îşi îndreaptă agresivitatea impotriva lor inşile ca si depresivii, ci impotriva a ceva sau cineva din exterior (provoacă traume emoţionale celor apropiaţi iar pe timp îndelungat chiar tulburări psihice severe)
- O varianta întrucâtva mai blândă a agresivitatii « legitimate » descrise este corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivităţii, este forma cea mai frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii – fara ca obsesionalul sa fie aici constient de agresivitate (exemplu: profesori care intra la fix si ies la fix, demonstreaza toate teoremele, dau excesiv teme pentru acasa, critică profesorii care nu fac la fel, etc).
- O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea vicleană, laşă, care loveşte pe la spate. O gasim la oamenii care în copilaria lor au fost pedepsiţi sever pentru manifestarile lor de agresivitate; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea în spatele unor meserii ca: politicieni, militari, poliţişti, judecatori, preoţi, pedagogi şi funcţionari care justifică agresevitatea în meserie prin faptul că ei se ţin de norme, regului şi principii.
- O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria « stângăcie » sunt expresia unor afecte reprimate
- autoobservaţia ipohondră: individul respectiv îşi chinuie anturajul cu angoasele şi simptomele sale ipohondriace
- incetineala, scrupulele şi indecizia cu care îşi streseaza din ce in ce mai mult anturajul (de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru petrecere, bărbatul care mereu răspunde cu nu în familie sau la servici celor care îi cer ajutorul)
- orientarea spre satisfacerea trebuinţelor primare (sex, mâncare, confort locativ), spre beneficiul imediat; datorită ignorării bidirecţionale a sentimentelor , beneficiul obţinut este totdeauna mediocru (schimburile sociale, au la baza ceea ce-i place celuilalt nu ceea ce ti-ar place tie exclusiv).
- agresivitatea pasiva (negativismul, “da, da, îţi voi rezolva problema saptamana viitoare – dar in realitate niciodata”)
- Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate (tulburari cardiovasculare, oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si digestive)
Exemple:
- celibatarul batran ramas sub fusta mamei
- functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub masca politeţei şi a religiozităţii, o agresivitate ucigatoare
- inspectorul sanitar care cauta cele mai mici urme de murdarie iar daca nu le gaseste e bucuros sa aplice preventiv o amenda care merge in buzunarul propriu
- medical care profeseaza pentru statut si bani, care nu trateaza pacientul pana nu isi vede incasat tariful auto stabilit
- judecatorul care judeca in favoarea celui care e dispus sa-l mituiasca si care de asemenea isi profeseaza meseria pentru statut si bani si nu din simtul datoriei fata de semeni
(toate acestea sunt agresiuni mascate, la locul si asupra persoanelor nepotrivite, cu sau fara beneficiu material dar intodeauna cu un beneficiu psihologic obtinut prin defularea afectelor reprimate)
[Articolul se bazeaza pe lucrarea " Formele fundamentale ale angoasei" de Fritz Riemann ( Editura Trei, Bucuresti)]
Agresivitatea obsesionalului
In copilarie i-au fost interzise/reprimate manifestarile de agresivitate, mânie, ura, ostilitate, sfidare etc. Acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii. Deasemenea s-a manifestat asupra sa o atitudine de suprematie a gândirii, de interzicere a propriilor decizii sau alegeri cu impunerea deciziilor parentale. Tendinţele narcisice ale parintelui au fost proiectate in copil, părintele s-a “iubit” pe sine prin copilul văzut ca o clonă personală; ex.: “puiul mami”, “prinţesa tati” (băiatul partener al mamei, ocupat permanent să-şi mulţumească mama nu pe sine, fetiţa partener a tatălui, ocupată permanent să-şi mulţumească tatăl). Toti acestia mai tarziu in relatie, vor fi preocupati mai mult în a-şi proiecta sinele in partener si nu în a satisface nevoile si sentimentele partenerului (fenonem numit parazitare în analiza tranzactională). Partenerul de viaţă este cel care vine în întâmpinarea dorinţelor noastre. Copilul care îndeplineşte aşteptările părintelui de sex opus (in special, dar nu exclusiv), este partenerul acestuia. Prin urmare este probabil ca un asemenea copil devenit adult să aibă probleme în relaţia de cuplu dar şi în societate datorită afectelor reprimate.
Detalii comportamentale ale celor care au “beneficiat” de parazitarea propriei identităţi de catre părinţi sunt denumite “manifestari ale agresivitatii obsesionalului”:
- suprematia asupra partenerului
- fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el
- se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte,
ce anume a gresit, de câte ori etc.
- îi face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli
- la obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea şi economia în parteneriat
- apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria şi rigiditatea
- sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica
- obsesionalul îşi aduce voinţa de performanta şi în sexualitate, situaţie în care partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale
- obsesionalul are cultul elitelor si isi foloseste proprii copii ca simple obiecte pentru performanta scolara („ori inveti ori mori”, „daca nu iei zece la materia asta sa nu mai vii acasa”)
- obsesionalii cauta un cadru legitim pentru aşi exterioriza agresivitatea (fanaticii in toate domeniile posibile: sanatate-igiena, morala, religie, armată, învăţământ etc)
- obsesionalii nu îşi îndreaptă agresivitatea impotriva lor inşile ca si depresivii, ci impotriva a ceva sau cineva din exterior (provoacă traume emoţionale celor apropiaţi iar pe timp îndelungat chiar tulburări psihice severe)
- O varianta întrucâtva mai blândă a agresivitatii « legitimate » descrise este corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivităţii, este forma cea mai frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii – fara ca obsesionalul sa fie aici constient de agresivitate (exemplu: profesori care intra la fix si ies la fix, demonstreaza toate teoremele, dau excesiv teme pentru acasa, critică profesorii care nu fac la fel, etc).
- O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea vicleană, laşă, care loveşte pe la spate. O gasim la oamenii care în copilaria lor au fost pedepsiţi sever pentru manifestarile lor de agresivitate; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea în spatele unor meserii ca: politicieni, militari, poliţişti, judecatori, preoţi, pedagogi şi funcţionari care justifică agresevitatea în meserie prin faptul că ei se ţin de norme, regului şi principii.
- O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria « stângăcie » sunt expresia unor afecte reprimate
- autoobservaţia ipohondră: individul respectiv îşi chinuie anturajul cu angoasele şi simptomele sale ipohondriace
- incetineala, scrupulele şi indecizia cu care îşi streseaza din ce in ce mai mult anturajul (de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru petrecere, bărbatul care mereu răspunde cu nu în familie sau la servici celor care îi cer ajutorul)
- orientarea spre satisfacerea trebuinţelor primare (sex, mâncare, confort locativ), spre beneficiul imediat; datorită ignorării bidirecţionale a sentimentelor , beneficiul obţinut este totdeauna mediocru (schimburile sociale, au la baza ceea ce-i place celuilalt nu ceea ce ti-ar place tie exclusiv).
- agresivitatea pasiva (negativismul, “da, da, îţi voi rezolva problema saptamana viitoare – dar in realitate niciodata”)
- Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate (tulburari cardiovasculare, oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si digestive)
Exemple:
- celibatarul batran ramas sub fusta mamei
- functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub masca politeţei şi a religiozităţii, o agresivitate ucigatoare
- inspectorul sanitar care cauta cele mai mici urme de murdarie iar daca nu le gaseste e bucuros sa aplice preventiv o amenda care merge in buzunarul propriu
- medical care profeseaza pentru statut si bani, care nu trateaza pacientul pana nu isi vede incasat tariful auto stabilit
- judecatorul care judeca in favoarea celui care e dispus sa-l mituiasca si care de asemenea isi profeseaza meseria pentru statut si bani si nu din simtul datoriei fata de semeni
(toate acestea sunt agresiuni mascate, la locul si asupra persoanelor nepotrivite, cu sau fara beneficiu material dar intodeauna cu un beneficiu psihologic obtinut prin defularea afectelor reprimate)
[Articolul se bazeaza pe lucrarea " Formele fundamentale ale angoasei" de Fritz Riemann ( Editura Trei, Bucuresti)]
