Nu exista un paradox mai mare pe lumea aceasta decat faptul ca omul care se naste si moare singur este de-a lungul intregii sale vieti o fiinta sociala. Nu exista un drog mai puternic pentru omul care traieste prin si cu ceilalti oameni decat iubirea. Cu siguranta ca dintre toate tipurile de dependenta, dependenta de iubire este cea mai rea, cea mai crunta, cea mai necrutatoare. Poate ca dintre toate tipurile de singuratate, cea resimtita dupa pierderea unei persoane apropiate sau plecarea ei, este cea mai apasatoare. Recunoscand sau nu, fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat pe propria piele ce este singuratatea, acel sentiment meschin care sofoca si lasa fara aer, fara vlaga.
Poate ca stii ce inseamna sa te simti pustiita, devitalizata, goala pe dinauntru, stoarsa de ceea ce aveai mai frumos si optimist in tine. Poate ca stii ce inseamna sa te trezesti intr-o dimineata gandindu-te ca astazi este inca o zi in care tu esti vie (culmea!) chiar daca nu ai pentru ce sa traiesti. Poate ca stii cum este sa te pierzi intr-un pat imens, mare, prea mare, impregnat inca cu amintirea si dorul ultimei tale iubiri. Poate ca stii ce inseamna sa diluezi sentimentul de inabuseala cu o cafea tare in timp ce zambesti tacit gandului ca te asteapta inca o zi de munca in care o sa te consumi, o sa te afunzi, o sa uiti cat esti de singura. Poate ca stii ce inseamna sa ajungi seara acasa si sa pornesti televizorul... sa-l dai cat mai tare... doar ca sa-ti opresti gandurile care te striga, pe rand sau toate odata, amintindu-ti ca tu nu esti ca toti ceilalti.
Poate ca stii ce inseamna sa iti doresti ca ziua ca nu aiba si noapte doar de dragul de a nu o traversa singur. Poate ca stii ca legea cu munca care te face sa uiti nu functioneaza intotdeauna. Poate ca stii ce inseamna sa te simti singura in timp ce nu esti singura, in timp ce privesti trist strainul (partenerul tau de viata) din partea dreapta a patului si pieptul care urca si se lasa in mod regulat. In doi sau intr-unul singur, dintre toate tipurile de singuratate, singuratatea cea se naste dupa plecarea unei iubiri sau in timpul unei relatii false este resimtita cea mai acut in opinia psihologilor. Singuratatea poate deveni un stigmat, parte fireasca din felul de a fi al unei persoane si trebuie neaparat scuturata din minte, din suflet. Singuratatea se confunda adesea cu nevoia de afectiune, iar in lipsa unei afectiuni reale, autentic, oamenii sunt tentati sa se simta singuri. Se spune ca marile singuratati de dupa marile iubiri sunt covarsitoare. Realitatea ne demonstreaza ca asa este...
Dragostea ne scoate din singuratate, dragostea ne afunda. Sigur, singuratatea pare a fi destinatia perfecta atunci cand intr-un motiv sau altul ai fost privat de iubire sau ai pierdut pe cineva drag. Dupa sfarsitul unei relatii, uneori starea de singuratatea este autoindusa. Femeile cu precadere accepta mai greu sfarsitul unei relatii, cramponandu-se de amintiri, de resentimente, de trecut. Femeile, psihologic vorbind sunt mai atasate de ideea de cuplu, de unitate, de siguranta lui "doi". Femeile, mai mult decat barbatii, dupa o relatie in care au investit multe din punct de vedere emotional, sunt tentate sa se autoinvinovateasca, sa-si caute greselile, sa recapituleze la nesfarsit povestea, sa caute vinovati, sa dezgroape si sa-si planga mortii in virtutea unei iubiri care refuza sa apuna. Fara sa-si acorde cel putin ocazia de a zambi... Unele persoane isi impun singuratatea ca un stil de viata doar pentru ca simt ca au gresit in relatia anterioara si se tem de dezamagirea si suferinta pe care le-ar putea prilejui inceperea unei noi relatii. Si ceea ce este cel mai trist... emotional vorbind, uneori nici nu realizam ceea ce se intampla in interiorul nostru. Suntem actorii perfecti purtand atat de multe masti incat tindem sa uitam care este adevaratul nostru chip.
Leacul banal si miraculos impotriva singuratatii: Indragosteste-te de tine
“Dumnezeu vrea ca eu sa fiu singura...”, “Peste acest lucru nu o sa pot trece niciodata”, “Nu pot pur si simplu sa ma opresc din a-l iubi”. De cate ori nu ti-ai repetat aceste ganduri? Cei care cred ca sunt singuri in singuratatea lor se insala. O treime din cetatenii lumii recunosc ca sufera de singuratate cronica. Iar conform altor statistici si studii psihologice, relatia sau casatoria nu garanteaza sfarsitul singuratatii. Psihologul Richard Booth este de parere ca oamenii singuri sunt cei mai mari dusmani ai lor din cauza ca acestia au tendinta de a se retrage din contactele sociale atunci cand asteptarile lor nerealiste nu intalnesc standardele pe care le seteaza
Tacerea si solitudinea sunt benefice si pot fi extrem de constructive conducand catre echibru si regasirea de sine. Avem nevoie de minute, zile, ore in care sa fim doar noi cu noi chiar si atunci cand suntem implicati in cele mai intense si frumoase relatii de iubire. Zilele ploioase in care nu ai nimic de facut si esti singura cu tine ar trebui sa constituie nu durere, ci un minunat prilej de discutie si revizuire a sinelui. “Cine mai esti, cum iti este, ce ai mai facut intre timp”... Daca te bazezi pe faptul ca intotdeaua va fi cineva care te va ajuta sa scapi de singuratate, atunci o sa fii intotdeauna singura. Uneori nu este deloc rau sa fii singura. Uneori poate fi bine sa ai spatiul in care sa poti primi pe cineva. Singuratatea este la urma urmei manifestarea propriilor nesigurante.
Si totusi... care este leacul impotriva singuratatii de dupa o mare iubire? Leacul este vechi si simplu de cand lumea si se numeste narcisist “Indragosteste-te de tine”. Incepe cu inceputul: incearca, lupta-te cu tine, acorda-ti timp, noi sanse. Uita. Daca nu poti sa uiti, incearca sa uiti. Fake it till you make it...
preluare garbo life...
