Nu sunt atat de saraca, incat sa nu am lacrimi pentru a plange alaturi de un prieten.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu am zambete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atat de saraca, incat sa uit sa rad in hohote, chiar si atunci cand am necazuri.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu dau din forta mea, celor aflati la pamant.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu am ganduri frumoase pentru oamenii din viata mea.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu impart si cu ceilalti, din ceea ce am.
Nu sunt atat de saraca, incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.
Nu sunt atat de saraca, incat sa tin bratele incrucisate in loc sa ofer o imbratisare.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire as darui, am din ce in ce mai multa.
Nu sunt atat de saraca, incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi vand sufletul pentru lucruri si bani.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi uit amintirile.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi pierd valorile.
Nu sunt atat de saraca, incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atat de saraca, incat sa raportez totul la „eu”.
Dar, din pacate, vad atatia saraci in jur...
Preluare Insomnii...
