Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile.
Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii.Si ea i-a scris inapoi.
Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata.
Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station.
Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita.Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:- Vii cu mine soldat?Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga. Si-a continuat drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus:- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.....
Cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri in viata este sa faci alegeri. Sa iei decizii. Sa te hotarasti. Sa te afli la o rascruce si sa trebuiasca sa alegi intre doua sau mai multe drumuri. Sa alegi intre cunoscut si necunoscut.Fie ca ne place sau nu, fie ca vrem sau nu, este necesar sa facem alegeri.
Alegeri corecte sau care se doresc a fi corecte. Numai ca este destul de inhibant sa faci o alegere corecta. De unde stii daca e corecta? Si daca nu este? Cum stim sa facem alegeri corecte? Cine ne invata? Invatam singuri, exersand? Prin incercare si eroare? Si daca invatam gresit?De la cine invatam de obicei?
De la parinti, familie extinsa, prieteni, oamenii importanti din viata noastra, oamenii care ne sunt oarecum modele.Dar oare e bine asa? Experienta noastra de viata este aceeasi cu a lor? Interesele lor sunt si ale noastre? Planurile lor de viitor sunt si ale noastre? Experientele traite atat de unii cat si de altii, sa fi fost oare percepute la fel?
Intrebari, intrebari, intrebari. Si totusi, cum facem o alegere corecta?
Probabil ati inteles ca nu ma refer la decizii profesionale, economice, filosofice sau tehnice. Ma refer la deciziile importante legate de aspecte ale vietii despre care nu inveti din nicio carte si in nicio scoala. Cum alegi atunci cand iubesti?
Exista un mit conform caruia exista suflete pereche, exista perechea ideala, exista acea iubire pentru care ai putea sa mori. Ne pregatim toata viata, o asteptam, facem planuri, construim scenarii. Stim exact cum trebuie sa fie. Stim care sunt criteriile dupa care vom alege, avem o lista de calitati si (poate) de defecte, foarte atent alese. Stim tot.
Ce e bun si ce nu e bun pentru noi. Sau asa credem, ca stim.De multe ori suntem atat de ancorati in realitate, in rational, incat uitam ca unele alegeri nu se fac functie de ceea ce e bine sau functie de ceea ce este cum trebuie.
Suntem atat de fixati pe planurile si proiectiile noastre incat ratam ocazii spectaculoase pe care viata ni le scoate in cale.
Trecem cu nonsalanta pe langa ele doar pentru ca noi cautam pe cine trebuie, pe cine stim noi ca trebuie sa gasim. Pentru ca asa e corect, sa facem ce trebuie.Poate ca in iubire ar fi bine sa alegem cu inima mai mult decat cu ratiunea, pentru ca sunt sigura ca nu degeaba spunea Pascal ca inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
De cate ori nu am facut altfel decat simteam? De cate ori nu am ales impotriva noastra? De fiecare data cand am vrut sa alegem corect. Insa ma-ntreb si va intreb, a alege corect cu inima este acelasi lucru cu a alege corect cu mintea?O alegere presupune intotdeauna si un risc, nu? In ce masura suntem dispusi sa riscam si sa facem alegeri functie de ceea ce simtim? Dar nu sa riscam declarativ, ci sa riscam efectiv...
Poveste cu talc...
Model: Laura Birceanu.
