Aceasta este o poveste adevărată petrecută acum câțiva ani... În cadrul unei Olimpiade speciale, nouă concurenți, toți cu dizabilități fizice sau mentale s-au aliniat la linia de start pentru o cursă de 100 de metri. La semnalul de pornire au luat startul nu unul în urma celuilalt, ci haotic, dar cu o bucurie de nedescris si cu intenția de a termina cursa si de a câstiga. Toți, cu excepția unui băiețel care a alunecat, s-a rostogolit si a început să plângă. Ceilalți opt copii au auzit plânsul băiețelului. S-au oprit si au privit în urmă. Apoi s-au întors înapoi... unul câte unul. O fetiță cu sindromul Down s-a asezat lângă băiețel si l-a sărutat spunându-i: “Aceasta te va face să te simți mai bine.” Apoi toți nouă s-au luat de mână si au mers împreună spre linia de sosire. Spectatorii au încremenit de uimire si i-au ovaționat minute în sir. Ajută-i pe ceilalți. Lasă-i si pe alții să câstige. Dacă cineva are nevoie de ajutorul tău, întoarce-te si ajută-l. Dacă cineva îți cere vreun sfat, dă-i-l. Dacă cineva pierde, încurajează-l. Ceea ce contează cel mai mult este să îi ajuți pe ceilalți, chiar dacă asta îți va încetini cursa. Nu fi mândru si arogant; Dumnezeu ne iubeste pe toți la fel de mult.
Ma intreb, oare cine este cu adevarat cel "retardat mental"?!! Omul cu dizabilitate sau cel ignorant?!
