Parabola trupului uman

Trupul uman este comparat cu un car de luptă si triumf.

 Carul este un vehicul ce duce călătorul dintr-un loc într-altul.

 Este condus de un vizitiu si are un cupeu cu roti, tras de cai, în care este purtat călătorul.

În acelasi fel în care carul este tras de cai, si simturile noastre - văz, auz, pipăit, gust,
 miros etc.- ne poartă spre activitătile din lume. Mintea este comparată cu hăturile 
legate de cai. Simturile si mintea lucrează împreună precum caii si hăturile.
 Vizitiul, cel care struneste caii prin hături, poate fi comparat cu intelectul care controlează
 simturile prin minte.
 Cine este călătorul din carul echivalent cu trupul?
Sufletul este călătorul din trup, intelectul este călăuza, mintea corelează activitatea
 simturilor, iar simturile duc trupul în lume.
 Dacă ar fi ca armăsarii înhămati la car să scape de sub control si s-o ia in directii diferite,
 ce se va întâmpla cu carul? Sigur se va duce într-un sant!
 Va fi avariat sau distrus. Când folosim intelectul si mintea, trebuie să ne mentinem 
simturile sub control, dacă vrem să avem o bună functionare a trupului - car.
 Cum ar mai putea sufletul călători confortabil în această lume pentru a-si împlini 
menirea când trupul este vătămat si bolnav? 
Trupul, este da fapt vehiculul ce ne poartă spre destinatia divinitatii noastre.

Dincolo de iluzii