Se spune ca a fost odata un om care nu credea in iubire. El citise foarte multe carti, se documentase, cautase iubirea, dar in zadar; nu o gasise nicaieri, in sine nici nu se punea vorba sa o caute. Predica tuturor despre inexistenta iubire si despre cum toate cuplurile esueaza desi isi fac promisiuni credibile.
Intr-o zi, omul nostru vede pe o banca o fata frumoasa care plangea. Intreband-o de ce plange aceasta ii raspunde ca plange deoarece tocmai a ajuns sa creada ca iubirea nu exista. Fiind pe aceiasi lungime de unda si gandind la fel din prisma iubirii cei doi s-au imprietenit rapid, iar relatia lor se aprofunda tot mai mult. Nu erau gelosi, invidiosi pe succesul celuilalt, adorau sa fie unul in compania celuilalt, iar subiectele despre care amandoi aveau de povestit ii apropia si mai mult, ajunsesera in situatia in care sa nu existe vreun loc unde sa fie unul si celalalt nu.
Deodata celor doi le-a venit in gand ca poate ceea ce simt unul pentru celalalt este cu adevarat iubire, iar acest gand era adevarat.
Intr-o seara, privind barbatul la stele plin de iubirea ce izvora din inima lui, vede o frumoasa stea care i se aseaza in palma. Fericit merge si i-o da femeii ce-o iubeste, dar cand este luata de aceasta, staua se sparge in mii de cioburi, iar odata cu ea dispare si iubirea dintre cei doi…
De ce crezi ca steaua s-a spart cand a fost daruita fiintei iubite?
Steaua reprezenta fericirea lui, iubirea lui, iar fiecare dintre noi detine cate o astfel de stea, fericirea si iubirea personala, de care suntem responsabili. Cand barbatul si-a pus fericirea si iubirea in mainile iubitei, facand-o astfel responsabila de acestea, steaua s-a sfaramat.
Greseala pe care deseori o facem este aceea ca ne facem persoana iubita responsabila de fericirea si iubirea noastra, “de vina” nu numai ca ni le-a adus in viata noastra dar responsabila si pentru intretinerea lor. Nu putem intelege ca fericirea si iubirea exista in noi, provin din inima noastra, fiinta pe care o iubim le poate doar amplifica si scoate la iveala manifestarile acestora, nu ea le aduce. La fel si noi pentru persoana iubita: nu noi ii aducem iubirea si fericirea, aceasta le detine, noi suntem un impuls in scoaterea la lumina a lor.
Credem ca trebuie sa ne punem in mainile celuilat iubirea si fericirea, sa i le daruim celuilalt, si nu intelegm ca aceasta daruire iresponsabila face magia sa dispara si in locul ei sa apara dependenta.
Iti doresc sa crezi in iubirea ce exista in tine, sa crezi in iubirea ce exista in cei din jurul tau, si sa stii responsabilitatea ta este valida numai in ceea ce te priveste!
