Era un sat mereu atacat de mistreti. In fiecare zi vierii salbatici intrau in sat si faceau mare taraboi cautandu-si hrana. Satenii au incercat diferite moduri de a-i vina si a-i indeparta dar fara prea mult noroc. Intr-o zi veni un intelept sa-l sfatuiasca pe mai marele satului. Acesta a spus satenilor sa-i asculte cu mare atentie sfaturile si instructiunile.
Inteleptul le-a spus satenilor sa-si adune mancarea din toate gospodariile si sa o puna in mijlocul unui camp gol. Ei au ascultat sfatul si au vazut sute de mistreti apropiindu-se de locul unde au depozitat acestia mancarea. Mistretii au fost ingrijoati initial, dar o data ce au luat o ingititura, au prins curaj si s-au intors in zilele urmatoare. In fiecare yi satenii puneau tot mai multa mancare, iar mistretii veneau acolo sa manance. Dupa un timp inteleptul le-a spus oamenilor sa ridice 4 stalpi mari in colturile campului. Mistretii erau prea ocupati sa manance si n-au observat.
Dupa cateva saptamani mistretii deja aveau obiceoul de a veni sa manance mancarea pusa de sateni. Inteleptul a pus apoi oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul si sa faca apoi o poarta mare pe unde sa poata intra mistretii sa manance. In cele din urma satenii au reusit sa faca gardul si au inchis poarta prinzand inauntru mistretii. Mistretii fusesera invinsi la final.
Morala - Obiceiurile pot fi dezvoltate cu usurinta si dificil de descotorosit.
Mistretii au fost prinsi datorita lacomiei lor de a obtine hrana fara prea mult efort. Ei au devenit asa de increzatori si s-au complacut in situatia asta.
Nici nu si-au dat seama ca sunt prinsi in cursa.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistretilor, deoarece devenim la fel de increzatori in ocupatiile si afacerile noastre, dar nu ne dam seama ca intr-un fel sau altl cadem si noi in capcana. Cautam mai mult siguranta decat libertatea.
