Au fost odata doi tineri ce isi traiau iubirea si visau la viitor.Erau fericiti si radiuau prin toti porii.
Inca de la inceputul relatiei lor, familia fetei a avut tot timpul cate ceva de obiectat fata de iubitul ei: ca are un “background” nepotrivit, ca o va face sa sufere daca raman impreuna si multe altele. Sub presiunea vorbelor familiei ei, fata era tot timpul pusa pe cearta si avea tot timpul cate ceva sa-i reproseze iubitului ei. Cu toate astea, ea il iubea. Si pentru ca el nu se pricepea la cuvinte, nu stia niciodata cum sa-i raspunda la intrebarea “Cat de mult ma iubesti si tu?”, ea se supara si se certau din nou. Insa el o iubea si nu se putea supara pe ea, “indura” in tacere.
Peste cativa ani, dupa absolvirea facultatii, baiatul a decis sa plece in strainatate sa-si continue studiile. Insa inainte de a pleca a cerut-o pe fata in casatorie: “Stiu ca nu sunt priceput la vorbe, dar stiu la fel de bine ca te iubesc foarte mult. Daca imi dai voie voi avea grija de tine pentru tot restul zilelor mele. Iar in ceea ce priveste familia ta imi voi da toata silinta sa-i conving ca pot avea incredere in mine. Vrei sa te mariti cu mine?”. Fata a acceptat si, in cele din urma, si familia ei a fost de acord. Cei doi s-au logodit si apoi baiatul a plecat sa-si continue studiile. Si-au continuat povestea de dragoste la distanta, cu telefoane si e-mail-uri. Desi era greu, n-au renuntat la iubirea lor…
… Intr-o zi, cand fata se ducea la serviciu, a fost lovita de o masina scapata de sub control. Cand s-a trezit era inconjurata de familie. Si-a dat seama ca era grav ranita, isi vedea mamica plangand. A vrut sa o consoleze dar… Sunetele nu puteau iesi din gura ei. Medicii i-au spus ca lovitura i-a afectat un nerv si ca nu va mai putea vorbi niciodata. Isi pierduse vocea. Cand si-a revenit a plecat acasa. Toate pareau la fel, dar nimic nu mai era la fel. Iar de fiecare data cand telefonul suna, inima i se facea cat un purice. Nu dorea ca baiatul sa afle. Nu dorea sa fie o povara pentru el. I-a trimis o scrisoare in care l-a anuntat ca nu mai dorea sa-l astepte, iar in plic i-a pus si inelul de logodna.
Baiatul era disperat, i-a trimis mesaje peste mesaje, a sunat-o de milioane de ori. Iar de partea cealalta, fata plangea in continuu pentru faptul ca nu-i putea raspunde. Vazand-o cat de mult sufera, parintii au hotarat sa se mute, sperand ca va reusi sa-l uite incepand o noua viata, intr-un alt loc. Fata a acceptat. S-au mutat, a invatat limbajul semnelor, ii era bine. Dar nu-l uitase. Intr-o zi o prietena i-a scris ca el s-a intors acasa. Fata a rugat-o sa nu-i spuna ce s-a intamplat cu ea. De atunci, n-a mai primit nici o veste de la el…
Peste cativa ani, dupa absolvirea facultatii, baiatul a decis sa plece in strainatate sa-si continue studiile. Insa inainte de a pleca a cerut-o pe fata in casatorie: “Stiu ca nu sunt priceput la vorbe, dar stiu la fel de bine ca te iubesc foarte mult. Daca imi dai voie voi avea grija de tine pentru tot restul zilelor mele. Iar in ceea ce priveste familia ta imi voi da toata silinta sa-i conving ca pot avea incredere in mine. Vrei sa te mariti cu mine?”. Fata a acceptat si, in cele din urma, si familia ei a fost de acord. Cei doi s-au logodit si apoi baiatul a plecat sa-si continue studiile. Si-au continuat povestea de dragoste la distanta, cu telefoane si e-mail-uri. Desi era greu, n-au renuntat la iubirea lor…
… Intr-o zi, cand fata se ducea la serviciu, a fost lovita de o masina scapata de sub control. Cand s-a trezit era inconjurata de familie. Si-a dat seama ca era grav ranita, isi vedea mamica plangand. A vrut sa o consoleze dar… Sunetele nu puteau iesi din gura ei. Medicii i-au spus ca lovitura i-a afectat un nerv si ca nu va mai putea vorbi niciodata. Isi pierduse vocea. Cand si-a revenit a plecat acasa. Toate pareau la fel, dar nimic nu mai era la fel. Iar de fiecare data cand telefonul suna, inima i se facea cat un purice. Nu dorea ca baiatul sa afle. Nu dorea sa fie o povara pentru el. I-a trimis o scrisoare in care l-a anuntat ca nu mai dorea sa-l astepte, iar in plic i-a pus si inelul de logodna.
Baiatul era disperat, i-a trimis mesaje peste mesaje, a sunat-o de milioane de ori. Iar de partea cealalta, fata plangea in continuu pentru faptul ca nu-i putea raspunde. Vazand-o cat de mult sufera, parintii au hotarat sa se mute, sperand ca va reusi sa-l uite incepand o noua viata, intr-un alt loc. Fata a acceptat. S-au mutat, a invatat limbajul semnelor, ii era bine. Dar nu-l uitase. Intr-o zi o prietena i-a scris ca el s-a intors acasa. Fata a rugat-o sa nu-i spuna ce s-a intamplat cu ea. De atunci, n-a mai primit nici o veste de la el…
… Pana cand, dupa un an, prietena ei a venit cu un plic care continea o invitatie la nunta. La nunta lui. Fata era socata. Dar socul i-a fost si mai mare cand a vazut ca in dreptul miresei era numele ei. Apoi a aparut el, spunandu-i in limbajul semnelor “Mi-a luat un an sa invat asta, ca sa pot sa-ti spun ca nu mi-am uitat promisiunea. Lasa-ma sa fiu vocea ta. Te iubesc”, a spus baiatul asezandu-i apoi inelul pe deget. Iar fata a zambit din nou, dupa multi ani in care a plans incontinuu.
Cine crede ca dragostea are bariere se insala… Cine spera ca fiul sau fiica sa vor intalni dragostea adevarata, aceia sunt oameni cu adevarat bogati, caci au inima plina de iubire si speranta.
Autor necunoscut.
