Haideţi să trăim împreună un vis frumos – un vis în care tu vei iubi tot timpul, în acest vis tu eşti în mijlocul unei zile frumoase şi însorite de vară. Auzi păsările, vântul şi un pârâiaş. Mergi către râu.
Pe malul râului stă un bătrân în meditaţie, iar tu vezi că din capul său emană raze de lumină de diferite culori. Iţi propui să nu-l deranjezi, dar el îţi observă prezenţa şi deschide ochii. Are ochii plini de iubire şi un zâmbet larg.
Il întrebi cum de este capabil să radieze o lumină atât de frumoasă. îl întrebi dacă te poate învăţa şi pe tine ceea ce face el. El îţi răspunde că în urmă cu mulţi, mulţi ani el i-a pus aceeaşi întrebare învăţătorului său.
Bătrânul începe să-ţi povestească povestea vieţii sale: „învăţătorul meu şi-a deschis pieptul şi şi-a scos inima, apoi a luat o flacără frumoasă din inima sa. În continuare, mi-a deschis pieptul, mi-a deschis inima şi a pus acea mică flacără în inima mea. Apoi mi-a pus inima înapoi în piept şi în curând în inima mea a început să se manifeste o iubire foarte intensă, deoarece flacăra pe care o pusese în inima mea era chiar iubirea lui.
Flacăra a crescut în inima mea şi a devenit un foc mare, mare, un foc care nu arde, ci purifică tot ceea ce atinge. Şi acel foc a atins fiecare din celulele corpului meu, iar celulele din corpul meu mi-au trimis şi ele iubirea lor. Am devenit una cu corpul meu, dar iubirea mea a crescut mai mult decât acesta. Acel foc a atins fiecare emoţie a minţii mele, iar toate emoţiile s-au transformat într-o iubire puternică şi intensă. Şi m-am iubit pe mine însumi complet şi necondiţionat.
Dar focul continua să ardă şi eu simţeam nevoia să-mi împărtăşesc iubirea. Am decis să pun câte o fărâmă din iubirea mea în fiecare copac, iar copacii mi-au răspuns şi am devenit una cu copacii, dar iubirea mea nu s-a oprit aici, ci a crescut şi mai mult. Am pus câte o fărâmă din iubirea mea în fiecare floare, în iarbă, în pământ, şi ele mi-au răspuns şi mi-au transmis iubirea lor şi am devenit una cu ele. Iar iubirea mea a crescut din ce în ce mai mult, până când a inclus în ea fiecare animal de pe glob. Şi animalele au răspuns iubirii mele şi am devenit una cu ele.
Dar iubirea mea a continuat să crească şi să crească. Am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare cristal, în fiecare piatră de pe pământ, în praf, în metale, şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu pământul. Apoi am decis să pun o fărâmă din iubirea mea în apă, în oceane, în râuri, în ploaie, în zăpadă. Şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu ele. Dar iubirea mea a crescut şi mai mult şi mai mult. Am decis să ofer iubirea mea aerului, vântului. Am simţit o comuniune puternică cu pământul, cu vântul, cu oceanele, cu natura, şi iubirea mea a continuat să crească.
Mi-am îndreptat capul către cer, către soare, către stele, şi am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare stea, în lună, în soare, şi ele mi-au răspuns. Şi am devenit una cu luna, cu soarele şi cu stelele, iar iubirea mea a continuat să crească şi să crească. Şi am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare om şi am devenit una cu întreaga umanitate. Oriunde mergeam, cu oricine mă întâlneam, mă vedeam pe mine în ochii lor, deoarece eu sunt o parte a totului, deoarece iubesc”.
După care, bătrânul îşi deschide pieptul, îşi scoate inima cu flacăra cea frumoasă din ea şi o pune în inima ta. Şi acum, acea iubire creşte în interiorul tău. Acum tu eşti una cu vântul, cu apa, cu stelele, cu toată natura, cu toate animalele şi cu toate fiinţele umane. Simţi căldura şi lumina ce emană din flacăra din inima ta. în jurul capului ai o aureolă care străluceşte în culori numeroase şi foarte frumoase.
Radiezi de strălucirea iubirii şi te rogi:
îţi mulţumesc ţie, Creator al Universului, pentru darul vieţii pe care mi l-ai oferit.
îţi mulţumesc pentru că mi-ai oferit tot ceea ce am avut cu adevărat nevoie.
îţi mulţumesc pentru şansa de a trăi experienţa acestui corp minunat şi a acestei minţi minunate.
îţi mulţumesc pentru că trăieşti în fiinţa mea cu toată iubirea ta, cu tot spiritul tău pur şi nemărginit, cu toată lumina ta caldă şi strălucitoare.
îţi mulţumesc pentru că îmi foloseşti cuvintele, pentru că îmi foloseşti ochii, pentru că îmi foloseşti inima pentru a-ţi împrăştia iubirea oriunde aş merge.
Te iubesc aşa cum eşti, şi pentru că eu sunt creaţia ta, mă iubesc şi pe mine aşa cum sunt.
Ajută-mă să păstrez iubirea şi pacea în inima mea şi să fac din această iubire o nouă viaţă, care să-mi permită să trăiesc în iubire tot restul vieţii mele. Amin.
Don Miguel Ruiz – Cele patru Legaminte
