De fapt, este cea mai binevoitoare actiune pe care o puteti face fata de ceilalti. Asta, deoarece darul vostru este necesar. Spiritul celorlalti nu poate fi înaltat, decât daca voi aveti încredere în darul vostru si îl dati, fara conditii, lumii întregi.
Gânditi-va cât de goala v-ar fi viata, daca cei din jurul vostru ar alege sa renunte la darurile lor. Tot ceea ce considerati ca este minunat în viata – muzica, poezia, filmele, sportul, râsul – ar disparea, daca ceilalti nu v-ar mai da darurile lor.
Nu va retineti, ci dati darurile voastre tuturor. Nu faceti greseala de a crede ca nu aveti daruri de oferit. Fiecare dintre voi are un dar. Insa nu comparati darul vostru cu darurile celorlalti, pentru ca nu ati putea face o evaluare corecta.
Darul vostru va aduce bucurie voua însiva si aduce bucurie celorlalti. Daca nu exista bucurie în viata voastra, asta se întâmpla deoarece voi nu va oferiti darul. Nu aveti încredere în el. Nu faceti în asa fel încât acest dar sa se manifeste în mod activ în viata voastra.
Toate darurile sunt exprimari creatoare ale sinelui. Ele reveleaza sinele. Ele darâma barierele separarii si le permit celorlalti sa stie cine sunteti voi. A crea înseamna a da forma unei constiente interioare. Aceasta constienta nu exista în lume, în modul în care o exprimati voi. Voi o exprimati într-un mod unic, autentic.
Aceasta exprimare este proaspata, cinstita, provenita din propria voastra experienta. O persoana creatoare nu primeste îndrumari din afara. Ea nu imita forme prestabilite. Ea asculta la ce spune vocea interioara.
E posibil ca sa priveasca cu atentie lumea. Chiar sa o studieze si sa o analizeze. Dar, apoi, ea interiorizeaza ceea ce vede. Preia totul si îl prelucreaza. II priveste în lumina propriei experiente. Simte totul. îsi asuma totul. Totul îi apartine. Apoi, da totul înapoi. Iar ceea ce da înapoi este propria ei viziune, perspectiva ei unica. Povestea ei.
Iar daca este o persoana cinstita, ceilalti îi vor raspunde – deoarece povestea ei va fi si povestea lor. Vor împartasi împreuna aceeasi viziune, pentru o clipa, pentru o zi, pentru o saptamâna sau chiar mai mult. Altii îi vor sprijini activitatea creatoare, sprijinul lor îi vor face munca mai usoara. Energia pe care o foloseste va începe sa se întoarca înapoi la ea. Se va simti apreciata, pe plan emotional si financiar. Este un proces frumos.
Probabil ca ati încercat acest lucru si ati cules roadele. Probabil ca înca va luptati sa va manifestati darul. „Cu ce gresesc?” va întrebati voi. „De ce nu ma sprijina universul?” Raspunsul este simplu. Fie ca ceea ce încercati sa manifestati nu este darul vostru, fie nu credeti suficient în acest dar. „Pai de unde sa stiu?” va întrebati voi. întrebati-va: „Fac eu oare acest lucru deoarece îmi produce cea mai mare bucurie, sau deoarece caut aprobarea celorlalti?”
Daca actiunea voastra nu este facuta cu bucurie, ea nu va aduce fericire nici voua însiva si nici celorlalti. E posibil sa reusiti, sau sa nu reusiti – oricum fericirea nu va fi prezenta. Prospera la toate nivelurile numai ceea ce vine, cu mult entuziasm, din inima voastra. Numai ceea ce iubiti îi va atinge pe ceilalti si va aduce pretuirea adevarata, asa cum va doriti.
Pretuirea si aprobarea sunt doua lucruri complet diferite. Pretuirea este o curgere naturala si spontana de energie înapoi catre tine, atunci când altii se simt conectati la tine si la povestea ta. Nu poti sa faci nimic pentru a grabi aprecierea, decât sa fii tu însuti si sa spui adevarul. Pur si simplu, nu poti controla ceea ce vine înapoi catre tine.
Când ai împartasit cu altii în mod autentic, se întoarce întotdeauna ceva esential. E posibil sa nu arate asa cum te-ai astepta, deoarece ego-ul tau nu cauta pretuire, ci aprobare. Goana dupa aprobare se bazeaza pe convingerea ca tu nu esti destul. Vrei ca ceilalti sa-ti dea dragostea care simti ca-ti lipseste în viata. Cautarea este inutila. Daca te simti gol pe dinauntru si cauti sa fii umplut din afara, ceilalti se vor simti atacati. Ei vor simti cererea ta de a fi apreciat ca pe o impunere. Ei vor fi respinsi sau neacceptati. Apoi, se vor simti înca si mai goliti, respinsi si abuzati.
Energia nu se poate întoarce la tine, decât daca si pâna când nu emiti energie. A emite o pretentie nu înseamna a emite energie. înseamna a emite un vid care suge energia celorlalti. El striga catre lume: „Am nevoie de aprecierea voastra deoarece eu nu ma apreciez pe mine însumi. Atâta timp cât nu te iubesti si nu te apreciezi pe tine însuti, ceilalti nu-ti vor primi darul, indiferent de cât de tare te straduesti sa-l dai.
Emiterea de energie înseamna a te lua pe tine însuti în serios, dar nu mult prea în serios. înseamna a te evalua suficient, pentru a fi dornic sa împarti cu ceilalti. Nu înseamna a-i ataca pe ceilalti cu darurile tale. Atunci când te astepti la foarte multe în privinta modului în care oamenii ar trebui sa-ti primeasca darurile, primirea lor devine aproape imposibila.
Daca-ti pretuiesti darul, nu conteaza cum îl primesc ceilalti. Chiar daca ei nu-ti dau un raspuns pozitiv, nu te vei lasa convins sa nu-l mai oferi, iarasi si iarasi. Fericirea si împlinirea personala provin din legamântul pe care-l faci cu tine însuti. Acest legamânt va fi testat tot timpul.
Iarasi si iarasi, universul îti va cere sa oferi darul, chiar si atunci când esti confruntat cu critica, scepticism sau aparenta lipsa de pretuire. Si, de fiecare data când apare respingerea, vei fi confruntat cu întrebarea: „Sa mai fac asta înca o data?”
Iarasi si iarasi, universul îti va cere sa oferi darul, chiar si atunci când esti confruntat cu critica, scepticism sau aparenta lipsa de pretuire. Si, de fiecare data când apare respingerea, vei fi confruntat cu întrebarea: „Sa mai fac asta înca o data?”
Daca darul este neautentic, mai devreme sau mai târziu vei înceta sa-l mai oferi. îti va deveni clar ca, atunci când îti oferi serviciile, niciodata nu primesti ceea ce vrei sa primesti. îti va deveni clar ca oferirea acestor servicii este un mod prin care te pedepsesti. Asa ca vei înceta de a te mai agresa pe tine însuti, oferind un dar care nu te mai reprezinta.
Pe de alta parte, daca darul este autentic, vei învata din esecul si respingerea aparenta. Vei învata sa-ti pretuiesti mai profund darul si sa-l oferi într-un mod mai autentic. Treptat, vei înceta de a-i mai agresa pe alti oameni cu darul tau si vei începe sa creezi un mediu mai plin de iubire în care darul sa poata fi oferit si primit.
Un dar autentic va creste, pe masura ce ai încredere în el. Nu acelasi lucru se întâmpla si cu unul fals. Primul este darul Spiritului si este responsabilitatea ta sa-l îngrijesti pentru ca el sa existe. Cel de-al doilea este ceva la care ego-ul tau se asteapta si care, mai devreme sau mai târziu, trebuie sa cedeze – daca e sa apara adevaratele tale daruri.
Unul este cel care aduce pretuire, care adânceste apropierea si legatura cu ceilalti. Celalalt aduce aprobare sau respingere amândoua însemnând izolare, durere si umilinta.
Prin urmare, întreaba-te: „Oare caut eu aprobare? Umblu dupa mângâierea pe care nu vreau sa mi-o acord mie însumi? Ma iubesc si ma pretuiesc chiar acum, sau caut dragoste care sa vina de la altii – pentru ca astfel sa stiu ca totul este în regula cu mine?”
Intreaba-te: „Am eu suficienta încredere în darul meu? Sunt eu prea putin încrezator si ascund lumina din mine, sau sunt prea încrezator si îi agresez pe ceilalti cu darul meu?
Intreaba-te: „Am eu suficienta încredere în darul meu? Sunt eu prea putin încrezator si ascund lumina din mine, sau sunt prea încrezator si îi agresez pe ceilalti cu darul meu?
Raspunsuri cinstite la aceste întrebari vor anihila orice confuzie pe care o aveti în privinta acestei probleme.
Paul Ferrini
