Intr-o vreme tare îndepărtată, Soarele, le-a cerut fiicelor sale să îşi aleagă câte o parte de lume pentru a o stăpâni. Ele însă, nu au ajuns la o înţelegere, aşa că i-au spus:
- Noi nu putem să alegem până nu călătorim peste tot, să cunoaştem locurile.
- Cum doriţi voi! zise Soarele. Trebuie, însă, să oferiţi câte ceva pe unde veţi trece.
- Eu, zise Vara, am să dăruiesc căldură. Lumea minusculă a gâzelor va fi plină de viaţă.
Ele mă vor iubi. În lanuri se vor coace grânele, florile vor umple totul de culoare.
- Tu, Vara, eşti caldă, dar eu, Toamna, cu puterea pe care o am, o să coc legume şi fructe nenumărate. Oamenii mă vor dori. Ei au nevoie de mine.
- Dacă voi dăruiţi bogăţie, căldură, culoare, eu, Iarna, prin iscusinţă, am să aduc bucurie copiilor, oferindu-le fulgi şi flori de gheaţă. Un moş simpatic îi va vizita pe cei cuminţi. El le va aduce daruri. Pământul, se va odihni sub mantia mea.
Mai rămăsese una. Soarele se întoarse încet spre ea şi o întrebă:
- Tu, draga tatei, ce vrei să dăruieşti?
- Eu voi dărui viaţa. Pădurile şi pajiştile se vor trezi din amorţeală. Păsările vor reveni la cuiburi. Ele vor face pui. Vântul va călători peste lume. El va duce veştile până în cele mai îndepărtate locuri. Oamenii vor sărbători venirea mea cu multă veselie. Ei vor oferi câte o parte din mine fiecărei persoane iubite.
- Să fie aşa precum voi aţi ales! Eu am să veghez de sus ca fiecare să-şi respecte promisiunile.
Cele patru anotimpuri se plimbă şi acum prin lume. Ele împart mereu mai multe daruri sub privirile atente ale Soarelui. El le zâmbeşte mulţumit în fiecare dimineaţă.
