Relatia soacra-nora...:)ta,na,na,na,na,na....

De ce se cearta soacra cu nora? De cele mai multe ori, soacra si nora traiesc o veritabila drama, scufundandu-se intr-un univers obscur al temerilor, intolerantelor si, nu rareori, intrigilor sau urii. Proverbialul conflict nora-soacra apare ca o vesnica tragedie in opere literare si arta dramaturgica, dar si ca un subiect de larg interes stiintific, intens studiat in ultimele decenii. Psihosociologia moderna si etologia (stiinta despre comportament) considera ca proverbialul conflict nora-soacra este rezultatul complex al mai multor factori biologici si biosociali. Teoria complexelor feminine Psihologii germani au emis o ipoteza conform careia complexele feminine accentuate ar contribui foarte mult la generarea starii de conflict. Astfel, soacra isi va percepe propriile complexe mult mai amplu din cauza unei prezente feminine mai tinere, cea a nurorii, in spatiul social controlat de ea. Ca urmare, tensiunea psihica a soacrei creste, fie ca aceasta constientizeaza acest lucru, fie ca nu. Efectul de tip frustrare cauzat de prezenta nurorii si incarcarea tensionala fac ca soacra sa arate, voit sau total inconstient, o atitudine ostila. Deseori, nora reactioneaza si ea printr-un comportament corespunzator, aceasta fiind premisa sigura a unui real conflict. Teoria “geloziei” Psihologii adepti ai lui Freud considera si in prezent ca mama devenita soacra poate trai un sentiment de gelozie fata de relatia fiului cu sotia sa. Mama simte in subconstient ca fiul inlocuieste iubirea fata de ea cu iubirea pentru nora. Desi, de regula, in mod rational, soacra nu se opune acestei iubiri, prin perceptia relatiei fiului dezvolta totusi o stare conflictuala din punct de vedere psihic, iar aceasta poate duce la atitudini de repulsie si agresivitate fata de nora. Teoria fiului iubit, rapit de nora Psihologii austrieci considera ca soacra isi percepe in subconstient nora ca pe o rivala care i-a rapit fiul sau l-a indepartat cu forta de ea. Aici apare, pe langa gelozie, si o agresivitate declansata de spiritul de protectie nativ feminin pentru partenerul de sex opus. Mama, ca orice femeie, isi apara inconstient fiul de nora, privita ca o intrusa care poate deveni un pericol pentru copil. Astfel, inconstient, unele soacre pot adopta o atitudine ostila care duce la conflict. Teoria protectiei puiului Trebuie reamintit faptul ca femeia, in comparatie cu femelele altor mamifere, are un comportament matern foarte dezvoltat si de foarte multe ori exagerat. Aceasta se datoreaza nevoii mai mari de aparare a copilului care necesita protectie uneori si dupa adolescenta. Acest comportament matern dezvoltat face ca unele mame devenite soacre sa fie retinute in privinta apropierii “puiului” lor de cineva “strain”, cum este perceputa inconstient nora. Instinctul de protectie a “puiului” o face pe soacra sa fie mai incarcata agresiv in prezenta nurorii, “rapitoarea de pui”. Ca urmare, oricare cuvant nelalocul lui, orice mic gest mai neobisnuit este interpretat de soacra drept o agresiune asupra fiului sau a familiei. Aceasta face din soacra un butoi de pulbere gata de explozie. Teoria copilului marioneta O parte din mame considera ca fiul reprezinta o parte din sufletul lor, insa intr-un corp de marioneta, o papusa care-i apartine si care trebuie sa asculte numai de mamica pana la batranete. Soacrele care-l percep inconstient pe fiu ca pe o jucarie iubita si insufletita devin extrem de agresive atunci cand cineva se joaca sau imprumuta jucaria. Astfel, aspectul posesiv extrem poate genera o reactie de respingere sau chiar dezgust pentru nora. Teoria nurorii invadatoare Mama devenita soacra capata un comportament teritorial foarte conturat: spatiul din casa sau chiar din afara casei care ii apartine este perceput ca valoros si nu trebuie incalcat. Dezechilibrul psihic este cauzat de socul casatoriei fiului, asociata cu un intrus care ii va incalca teritoriul. Altfel spus, intrarea nurorii in spatiul ce apartine soacrei echivaleaza uneori cu violarea vizuinii unei ursoaice de catre o vulpe. Nu trebuie comentat ce simte ursoaica si nici ce ar putea face, mai ales daca are pui… Teoria disputei sefiei asupra barbatului De regula, in familia dinaintea casatoriei fiului, mama ocupa o pozitie dominanta fata de copil, indiferent de varsta sa. Dominanta era un aspect convenabil, dar asta pana la aparitia nurorii. Teama subconstienta ca fiul sa scape de sub controlul sau, ca si aceea ca nora sa devina “sefa intregii familii” creeaza o crestere a tensiunii agresive. Toate aceste aspecte intalnite in 80% din relatiile soacra-nora fac ca tensiunea psihica de ambele parti sa creasca si, ca oricare mica problema, sa devina un pretext pentru inceperea conflictului. [Articol extras din revista „Felicia”] Cu soacra la psiholog Exista o posesivitate pronuntata din partea mamei asupra baiatului. (…) ” Mai simpla este situatia in care sotul are un frate, deoarece soacra isi va imparti atentia si dragostea intre cei doi baieti, nefiind concentrata exclusiv pe unul dintre ei. “Baiatul mamei” Zilele fripte de care are parte nora de la soacra exprima de fapt neputinta mamei de a se separa de fiul ei, de a-l lasa sa mearga pe drumul propriei vieti.“Pentru ea, fiul va ramane in permanenta «baiatul mamei», iar la nivel inconstient ea continua sa il vada ca un potential partener. Aceste sentimente ale mamei conduc la reactii paradoxale fata de nora. De exemplu, desi soacra se stia o femeie echilibrata si interesata doar de binele copilului ei, o data ce apare nora, senzatia este ca o ia razna si brusc nu mai este de acord cu nimic din ceea ce face nevasta baiatului”, explica specialistul nostru, Stefania Nita. Ea nu il merita Argumentele aduse de soacra impotriva nurorii sunt de obicei iesite din comun si nu au nici o legatura cu realitatea relatiei dintre cei doi soti: nora fie nu este suficient de gospodina, fie nu are destula carte, nu este suficient de afectuoasa, nu ii ofera sotului ei lucrurile de care acesta are nevoie. Indiferent de argumentele aduse, ideea de baza este aceeasi: ea nu este buna pentru el, nu il merita. Din partea soacrei, de cele mai multe ori, apare replica: “Gaseste-ti alta!”. Si oricare va fi “alta”, tot nu va fi destul de buna pentru odorul ei. Solutii In cazul in care apar probleme grave si se ajunge in pragul divortului, este recomandata psihoterapia de cuplu la care pot participa si parintii tinerilor. Prin psihoterapie, tinerii vor constientiza ca fiecare vine in viitoarea relatie cu propria istorie. In plus, cele doua moduri de viata trebuie sa se armonizeze, in asa fel incat sa faca fata influentelor fie ele si din partea parintilor. (…) Atat nora, cat si ginerele vor avea de suportat multe neplaceri din partea socrilor in situatia in care acestia nu se separa de copiii lor. Iar separarea nu inseamna doar a avea domicilii diferite, ci mai ales ca socrii sa isi lase copiii sa-si construiasca propria viata. [Articol extras din „Jurnalul National”]