"O minte de maimuta” este un termen folosit pentru o minte care zboara de la un lucru la altul, niciodata nu sta pe loc sa se odihneasca pentru un moment. Gandurile mintii fug intr-o parte si alta, in trecut sau viitor, iar prezentul este de cele mai multe ori uitat. Aceasta imagine se aseamana cu cea a unei maimute aflate mereu in miscare, care are intotdeauna cate ceva de facut sau de mesterit.
Povestea incepe astfel:
O maimuta obisnuia sa fure din templu fructele care se ofereau pe altar. Ea astepta ca oamenii sa isi aseze picioarele incrucis si sa inchida ochii. Era momentul potrivit pentru a lua fructele.
Intr-o zi, pe cand astepta momentul decisiv, maimuta asculta ultima parte din discursul calugarului de la templu. Si ce a auzit nu i-a placut deloc pentru ca ca se vorbea despre subiectul “minte de maimuta” intr-un mod peiorativ, ca si cum ar fi rau sa ai o minte de maimuta. Dupa ce si-a incheiat calugarul prelegerea, maimuta nu a mai avut rabdare sa astepte momentul in care ar fi putut sterpeli fructele. Era mult prea iritata de cele auzite. Asa ca a fugit degraba la seful maimutelor sa ii spuna ce insultator au vorbit creaturile de la templu despre “mintea de maimuta”. Seful maimutelor i-a raspuns astfel:
- Stii, agitatia pe care o emani acum, aceasta agitatie o numesc ei “minte de maimuta.” Chiar si acum cand imi vorbesti te misti intr-o parte si alta. Asa avem noi tendinta de a nu sta niciodata locului.
Suparata maimuta i-a replicat:
- Si atunci… Si atunci ce este de facut? Eu vreau sa se spuna lucruri frumoase despre noi!
Seful maimutelor ramase pentru un moment pe ganduri, iar apoi ii spuse:
- Hmm! Am o idee! Vom face ca si ei, oamenii: vom medita!
Dupa ce seful maimutelor a luat aceasta decizie, a chemat toate maimutele si le-a adus la cunostinta ce vor avea de facut de azi inainte. Ca sa nu mai piarda timp pretios si sa progreseze mai repede au hotarat sa inceapa meditatia din acel moment. Astfel au luat pozitia pentru meditat pe care o vazusera la templu: picioarele incrucisate, spatele drept, ochii inchisi, concentrarea pe inspiratie expiratie. Au ramas asa pentru trei minute pana cand se auzi o voce spunand:
- Scuzati-ma! Scuzati-ma!
Si maimutele au deschis ochii.
- Scuzati-ma, dar mi-am amintit ca trebuia sa mergem pe plantatie sa luam banane. Nu mai bine mergem acum ca pe urma cand venim sa meditam fara sa avem griji ca se intuneca afara?
Maimutele au raspuns in cor:
- Da! Da!
Si maimutele s-au dus, au strans banane si s-au intors la locul de meditatie. Acum erau pregatite sa mediteze. Astfel ele si-au reluat locurile si s-au asezat in pozitia specifica pentru meditat: picioarele incrucisate, spatele drept, ochii inchisi, concentrarea pe inspiratie expiratie. De data aceasta au ramas cam cinci minute pana cand se auzi din nou o voce:
-Scuzati-ma! Scuzati-ma!
Si maimutele au iesit din concentrare.
- Mi-a venit o idee! Ma gandeam ca ar fi bine sa decojim bananele acum pentru ca sa fie gata pentru mancat dupa ce terminam de meditat.
Maimutele au fost de acord, era o idee foarte buna. Si toate au inceput sa isi decojeasca bananele. Dupa ce au terminat treaba s-au repus pe pozitii: picioarele incrucisate, spatele drept, ochii inchisi, concentrarea pe inspiratie, expiratie. Trei minute au durat pana cand se auzi:
- Imi este pofta! Imi este pofta! Hai sa mancam acum bananele!
Raspunsul maimutelor a fost:
- Da! Da! Hai sa mancam acum!
Si au inceput sa infulece bananele si sa discute intre ele. Distractia tocmai a inceput. Si nimeni nu si-a mai adus aminte de meditatie.
Foto: Razvan Vitionescu
