miercuri, 28 mai 2014

Poveste ptr părinţi

O femeie extraordinara

Marius venea dintr-o familie cu parinti iubitori, cu doi frati si o sora care invatau bine si aveau prieteni de varsta lor.
Locuiau intr-un cartier frumos, iar Marius avea tot ce si-ar putea dori un baietel de varsta lui, dar in clasele primare a fost etichetat imediat ca fiind un "copil problema".
In gimnaziu era "neadaptatul incurca-lume". In liceu incepu sa adune note proaste si sa fie scos afara din clasa.
Intr-o duminica, un profesor se intalni cu familia si le spuse:
"Marius se descurca foarte bine la scoala in ultima vreme. Suntem multumiti de el."
"Poate ne confundati cu alta familie", spuse tatal. "Marius al nostru face numai nazbatai. Suntem foarte stanjeniti si nu stim de ce se poarta astfel."
In timp ce profesorul se indeparta, mama spuse:
"Totusi, daca ma gandesc bine, Marius n-a facut nici o boacana in ultima luna. Ba a mers la scoala in fiecare zi, ramanand si dupa ore. Ce s-o fi intampland?"
La inmanarea carnetului, parintii se asteptau la note proaste si la observatii negative asupra comportamentului. Dar, notele erau mai mult decat suficiente sa treaca clasa si mai era si o mentiune speciala de buna purtare. 
Mama si tatal erau uimiti. 
"Langa cine te-ai asezat in banca de ai luat notele astea?", intreba tatal sarcastic. 
"Eu am scris totul", raspunse Marius modest. 
Perplecsi si inca neincrezatori, parintii il dusera inapoi la scoala pentru a vorbi cu directorul. Acesta ii asigura ca Marius se descurca foarte bine. "Avem o profesoara suplinitoare si se pare ca dansa are o influenta deosebita asupra lui Marius", spuse el. "Cred ca ar trebui sa o cunoasteti." 
Cand se apropiara cei trei, femeia era cu capul plecat. Ii trebui o clipa pana sa-si dea seama ca avea vizitatori. Dar apoi se ridica in picioare si incepu sa gesticuleze. 
"Ce-i asta?" intreba tatal lui Marius indignat. "Limbajul semnelor? Femeia aceasta e surdo-muta!"
"Iata de ce e atat de extraordinara" spuse Marius, punandu-se intre ei. "Ea face mult mai mult, tata. Ea stie sa asculte!"

A vorbi inseamna sa impartasesti. A asculta inseamna sa iubesti.

Preluare:  de la Mariana Hortolanyi

marți, 27 mai 2014

Un sfat înţelept



Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat.


- Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:
- Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea.
Apoi, după o mică pauză, adăugă:
- Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine.
– Aș fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat.
– Bine, încuviință bătrânul învățat.
Își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiețanului adăugând:
- Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulți bani, dar ai grijă ca sub nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puțin de un bănuț de aur. Pleacă și vino cu banii cât mai repede.
Tânărul luă inelul, încălecă și plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga și-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toții manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuțul de aur, unii râdeau, alții se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moșneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur și că nu poate să obțină un asemenea preț pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint și unul de cupru, dar tânărul știa că nu poate vinde inelul pe mai puțin de un bănuț de aur, așa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung și-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereușită, luă calul și se întoarse la bătrânul înțelept.
Flăcăul și-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învățat de griji și, astfel, acesta să se poată ocupa și de el. Intră cu capul plecat.
- Îmi pare rău, începu el, dar n-am reușit să fac ceea ce mi-ați cerut. De-abia dacă aș fi putut lua doi sau trei bănuți de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
– Nici nu-ți imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înțeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaștem adevărata valoare a inelului. Încalecă și aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul și întreabă-l cât ți-ar da pentru el. Dar, oricât ți-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă și plecă în goană.
Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci și apoi zise:
- Spune-i învățătorului că dacă ar vrea să-l vânda acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.
– Da, raspunse bijutierul. Știu că-n alte vremuri ar merita și 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.
Tânărul mulțumi și se întoarse degrabă la învățat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
- Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu ești asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă și unică. Și, ca și în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta.
Spunând acestea, luă inelul și și-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu toții suntem asemenea lui, valoroși și unici, perindându-ne prin târgurile vieții și așteptând ca mulți oameni care nu se pricep să ne evalueze!

Vitamine ptr suflet...

luni, 26 mai 2014

COEFICIENTUL TAU DE SPIRITUALITATE – TEST

"Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc” a profetit Malraux.  Evenimentele tind sa-i dea dreptate. Peste tot in lume, Moise, Iisus, Mahomed sau Buddha au milioane de adepti. Mod de viata (ce pune in prim plan virtutile), arta de a te simti bine cu tine insati si cu ceilalti, inteligenta spirituala tinde sa devina solutia pentru o lume mai buna.
Ce parere ai despre propriul coeficient de spiritualitate ?
Bifeaza de fiecare data cand esti de acord cu afirmatiile urmatoare:
  • Crezi ca si lucrurile pot avea suflet.
  • Nu mergi niciodata in mod spontan intr-un loc de rugaciune ( biserica, templu, sinagoga, moschee).
  • Nu ai donat niciodata sange.
  • Esti sigura ca Apocalipsa va avea loc itr-o zi.
  • Ai sentimentul ca esti urmarita de nenoroc.
  • Pentru tine, Craciunul este doar o ocazie de a face cadouri.
  • Crezi ca natura umana este in fond buna
  • Consideri ca oamenii care vorbesc cu plantele lor sunt ridicoli.
  • Esti sigura ca suntem singuri in Univers, ca nu exista extraterestri.
  • Crezi ca cineva te doreste in acest moment.
  • Nu ai da niciodata de pomana unui alcoolic.
  • Ti-e frica de pisici.
  • Esti convinsa ca cineva ar putea verifica datele din calculatorul tau.
  • Crezi in existenta diavolului.
  • Iti faci griji gandindu-te la viitor.
  • Atunci cand gasesti un paianjen in camera ta, il omori.
  • Crezi in prezicerile ghicitoarelor.
  • Atunci cand o vanzatoare se insala cand iti da restul, nu spui nimic daca e in favoarea ta.
  • Eviti sa treci pe sub schele.
  • Ai jucat data zilei tale de nastere la Loto.
  • Crezi ca nu mai urmeaza nimic dincolo de moarte.
  • Esti sigura ca stiinta va ajunge sa dovedeasca intr-o zi existenta lui Dumnezeu.
  • Nu ai avut niciodata senzatia de a fi in prezenta unui fenomen supranatural.
  • Nu crezi in telepatie.
  • Esti capabila sa-ti parasesti sotul si/copiii pentru a face voluntariat la capatul lumii.
Coeficientul tau de spiritualitate
Calculeaza de cate ori ai raspuns “nu” si inmulteste cu patru: o sa obtii coeficientul tau de spiritualitate (din 100).
sursa : bodymindspirit.ro

ARMONIA ALFABETULUI

Spre deosebire de societatea de astazi, in care predomina comunicarea verbala, se crede ca civilizatiile mitice stravechi precum Atlantida si Lemuria au avut mijloace de comunicare oarecum diferite, bazate pe un sistem elaborat, incluzand opere de arta care transmiteau mesaje speciale observatorului.In istoria noastra cunoscuta mai recenta, omul primitiv a consemnat evenimentele folosind reprezentari ilustrate, care descriau povesti elaborate. Cu trecerea timpului, aceste desene au fost abreviate pentru a forma hieroglifele, cu fiecare simbol reprezentand un cuvant. Dupa si mai mult timp, hieroglifele au fost reduse in continuare pentru a reprezenta sunete individuale.
Alfabetul pe care il folosim astazi e mai mult ca sigur derivat dintr-un sistem hieroglific egiptean stravechi, derivat la randul lui dintr-un sistem pictografic similar conceptului pe care sunt bazate sistemele de scriere chinezesti si japoneze. Asemenea hieroglifelor, care au evoluat pentru a reprezenta sunete in loc de cuvinte specifice, aceste litere, asa cum le stim acum, au capatat o esenta complet a lor : astfel incat ortografia multor cuvinte a ramas neschimbata, desi pronuntia noastra a evoluat intr-atat, incat unele sunete sunt perimate.
Pe masura ce sistemele de gandire si stilurile de comunicare ale omenirii au evoluat pentru a deveni mai verbalizate, a inceput sa devina evident faptul ca fiecare sunet transmite o vibratie armonica proprie, care are un inteles specific in cadrul implicatiilor exoterice si ezoterice. Specialistii in numerologie cred ca fiecare litera a alfabetului are o esenta specifica care poate fi cel mai bine descrisa prin asocierea ei cu o valoare numerica, pentru un calcul mai usor. Fiecare litera din orice cuvant aduce o savoare anume pentru a-i clarifica intelesul : mai ales atunci cand e prima litera sau apare de mai multe ori in interiorul unui cuvant. Prima consoana sau vocala a unui cuvant tinde sa poarte o importanta marita, iar aceste litere vor dezvalui adesea esenta globala a unui cuvant sau nume.
A e echivalentul numarului 1 si prima litera a alfabetului, cat si prima vocala. Are un grad mare de incredere, care o ajuta sa-si indeplineasca obiectivele. Cel (sau cea) al carui nume incepe cu A tinde sa fie alert si indraznet. Din punct de vedere negativ, A poate fi critic in ceea ce priveste eforturile celorlalti.
B e echivalentul numeric al lui 2 si reprezinta reactiile noastre emotionale. E prietenos, intelegator si iubeste viata de familie. Pe de alta parte, B poate fi egocentric si poate chiar un pic lacom.
C corespunde numarului 3 si reprezinta energia. E mai ales bine dispus si se impaca bine cu ceilalti. Din punct de vedere negativ, C poate fi fara scrupule si neatent la nevoile celorlalti.
D e echivalentul lui 4 si reprezinta echilibrul. E foarte puternic si e litera asociata cu afacerile. Cand e prima litera dintr-un nume, acea persoana va avea o inclinatie catre ordine si curatenie. Din punct de vedere negativ, D poate fi incapatanat si intransigent.
E e a doua vocala a alfabetului si e echivalentul numeric al lui 5. E o litera prietenoasa, cordiala, iubitoare si plina de compasiune. Cand e prima litera a unui nume propriu, persoana e iubitoare de libertate si incantatoare. Pe de alta parte, E poate fi neserios si inconstant.
F corespunde numarului 6 si reprezinta iubirea. E generos, milos si are capacitatea de a-i face pe altii sa se simta in largul lor. Cand e prima litera a unui nume, el poarta vibratia unei persoane gen ‘closca’. Pe de alta parte, F poate purta o unda de melancolie.
G e echivalentul lui 7 si reprezinta misticismul si experientele religioase. Aceasta litera e plina de imaginatie, creativa si va cauta solutii alternative problemelor de zi cu zi. Cel al carui nume incepe cu G va tinde sa fie intuitiv, invatat si oarecum solitar. Din punct de vedere negativ, G poate avea o tendinta de a nu accepta nici cele mai bine intentionate sfaturi din partea celorlalti.
H corespunde numarului 8 si denota creativitate si putere. Aceasta litera are o mare perspicacitate in ceea ce priveste lumea afacerilor si prin urmare, va gasi profitul in cea mai mare parte a eforturilor sale. Cand e prima litera intr-un nume, persoana are mari sanse de a avea succes in afaceri. Din punct de vedere negativ, H poate fi egocentric si egoist.
I e a treia vocala a alfabetului si echivalentul numeric al lui 9. Reprezinta legea si ca regula generala e sensibil, plin de compasiune si milos. Pe de alta parte, se poate sa-i lipseasca increderea in sine insusi si poate fi iute la manie.
J e echivalentul lui 1 si reprezinta aspiratiile noastre. Aceasta litera e sincera, generoasa si inteligenta. Cand e prima litera a unui nume, purtatorul va poseda o dorinta tenace de a nu renunta si va gasi astfel succesul – in cele din urma. Din punct de vedere negativ, J poate fi lenes si fara directie in viata.
K e echivalentul numeric al lui 2 si reprezinta extremele. Are o vointa puternica si e influent, daca nu chiar un pic emotiv uneori. Cel al carui nume incepe cu K va avea o intuitie pe care altii adesea nu o au. Din punct de vedere negativ, K poate fi nemultumit de viata.
L e echivalentul lui 3 si denota actiune. E milostiv si sociabil, dar poate fi oarecum predispus la accidente.
M ii corespunde numarului 4 si reprezinta spiritualitatea. Aceasta litera are o mare incredere in sine si, prin urmare, are mari sanse sa atinga succesul. E si o litera muncitoare, care poate fi oarecum o persoana preocupata excesiv de munca. Din punct de vedere negativ, M poate fi repezit si iute la manie.
N e echivalentul numeric al lui 5 si reprezinta imaginatia. E intuitiv si comunicativ, dar din punct de vedere negativ poate fi predispus la gelozie.
O e penultima vocala si corespunde cifrei 6. Aceasta litera reprezinta rabdarea si e foarte grijulie. Cand e prima litera dintr-un nume, acea persoana va fi implicata in comunitate si un elev bun. Din punct de vedere negativ, O trebuie sa invete cum sa isi tina mai bine emotiile in frau.
P e echivalentul numeric al lui 7 si denota puterea. Are o inclinatie de conducator si poseda multa cunoastere. Cel al carui nume incepe cu P tinde sa se gandeasca la probleme spirituale. Pe de alta parte, P poate fi egocentric, acordand foarte putin timp grijilor celorlalti.
Q corespunde cifrei 8 si reprezinta originalitatea. E o litera misterioasa, care in multe feluri indica domenii care nu ar fi cunoscute altfel. Din punct de vedere negative, Q poate fi foarte plictisitor.
R e echivalentul cifrei 9 si reprezinta posibilitatile. E tolerant si milos, dar are o tendinta de a deveni tafnos. Cel al carui nume incepe cu R va juca adesea rolul de pacificator.
S corespunde cifrei 1 si reprezinta inceputurile. Are atribute foarte atractive si inspira bogatie. Din punct de vedere negativ, S poate actiona impulsiv si poate cauza bulversari majore.
T e echivalentul numeric al lui 2 si denota evolutia. E o litera nelinistita care cauta raspunsuri la intrebarile spirituale. Cand e prima litera a unui nume, persoana va avea o forta mai mare de a-i ajuta pe ceilalti si va tinde sa fie rabdatoare. Pe de alta parte, T e foarte emotiv si e adesea usor de influentat de parerile celorlalti.
U e ultima vocala adevarata din alfabet si e echivalentul numarului 3. Aceasta litera reprezinta acumularea si e considerata a fi foarte norocoasa. Cel al carui nume incepe cu U este iubitor de libertate. Din punct de vedere negativ, U poate fi egoist, lacom si indecis.
V e echivalentul lui 4 si reprezinta constructia. E o litera industriala, care e neobosita si eficienta. Pe de alta parte, V poate fi imprevizibil.
W corespunde cifrei 5 si denota capacitatea cuiva de exprimare. Daca aceasta litera poate fi din cale afara de fermecatoare, ea poseda si o aura de mister. Din punct de vedere negativ, W poate fi lacom si poate risca prea mult.
X e ante-penultima litera a alfabetului si e echivalentul numeric al lui 6. Ea reprezinta sexualitatea. Aceasta litera nu are restrictii in cautarea placerii si poate astfel cadea in capcana promiscuitatii si a infidelitatii.
Y e penultima litera a alfabetului si corespunde cifrei 7. Aceasta litera reprezinta libertatea si nu suporta restrictiile. Din punct de vedere negativ, Y poate fi indecis si prin urmare poate rata unele oportunitati ale vietii.
Z e ultima litera a alfabetului si e echivalentul lui 8. Denota speranta si e considerata a fi pacificatoare. Pe de alta parte, Z poate fi incapatanat si trebuie sa invete sa gandeasca inainte de a actiona.
 Preluare: primit prin e mail

Seminificatia zilei de nastere


Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa.
Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor
calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile
si cuvintele celor din jur.

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia B2 – Foc si visuri.
Oamenii B2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.
Oameni B2 sunt precum focul, spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.
Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor B2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata.

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si libertate 
Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual.
Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.

Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant si stabilitate.
Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte, toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea echilibrata, armonioasa.
Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare.
Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara
Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica.

marți, 20 mai 2014

Ziua eşecului

Eşecul este doar o amânare, nu o înfrângere.
Este un ocol temporar, nu o stradã cu sens unic.



William Arthur Ward

Ca mamã, de câte ori simt nevoia de ajutor, mã gândesc la mama şi la bunica, femeile care au sãdit seminţele înţelepciuni în sufletul meu, ca într-o grãdinã tainicã, pentru a înflori chiar pe frigul cel mai aspru.
Într-o zi mai mohorâtã ca de obicei, am ajuns acasã ca sã gãsesc un al doilea aviz ,,deloc politicos” despre plata gazelor, şi pe cei trei copii ai mei ,,plouaţi” cât se poate.
Tommy, de 11 ani, suferea din cauza tunsorii.
- Învãţãtoarea mi-a luat şapca de pe cap, cicã un domn nu stã cu pãlãria pe cap într-o încãpere.
Îmi spuse cã îndurase toatã ziua remarcile rãutãcioase ale colegilor – precum ,,chelul” şi ,,ras în cap” şi a fost nevoit sã-şi ţinã amândouã mâinile pe cap toatã ziua.
Lisa, clasa a doua, dãduse dictare şi omisese cuvântul teamã.
Ironia şi-a atins ţinta, în ceea ce mã priveşte.
Jenni, clasa întâi, fusese aspru dojenitã pentru chicotitul nervos în timpul lecturii şi ironizatã din cauza poticnirii la citirea unei propoziţii.
- Ei bine, dragii mei, astazi este Ziua Eşecului – cu litere mari – pentru noi. Hai sã sãrbãtorim evenimentul!
Scoşi din supãrarea lor de şocul celor auzite, s-au uitat la mine îndeaproape.
- Bunica Towse îmi spunea mereu: ,,Învãţãm mai mult din eşecuri decât din succese. Cu cãt piatra este roasã de necazuri, cu atât sare mai departe”. Hai sã mergem la McDonald’s pentru prima noastrã ,,petrecere de eşec”.
Dupã ea au urmat multe şi minunate petreceri de eşec şi am învãţat sã cãutãm şi în întâmplãrile dramatice ceva de sãrbãtorit, în loc sã suferim şi mai mult din cauza loc. Sper cã am sãdit şi eu în sufletele copiilor mei seminţele culese din înţelepciunea predecesoarelor mele, ca sã fie împrãştiate în propriile lor grãdini, cândva.

Judith Towse-Roberts

luni, 19 mai 2014

10 indrumari pentru femeia de azi

 
1. Fii femeie si mama adevarata. 
2. Chipul tau e chipul curatiei. 
3. Nu lua in desert menirea ta. 
4. Odihneste-ti sufletul in Dumnezeu. 
5. Cinsteste-le pe adevaratele femei si mame. 
6. Nu-ti vinde credinta. 
7. Nu insela increderea ce ti s-a dat. 
8. Nu-ti ucide copiii si sufletul. 
9. Nu-ti marturisi vrednicia. 
10. Nu-ti instraina feminitatea. 

duminică, 18 mai 2014

Alegerea


"Iertarea este ultima formã a dragostei." Reinhold Neibuhr

M-am strecurat, nerãbdãtoare, în maşina micuţã, lângã logodnicul meu, Greg. Mama stãtea, zâmbind încrezãtor, pe trotuarul din faţa apartamentului nostru din Brooklyn, în care mã crescuse.
- La revedere, mamã, am rostit cu nepãsare. Când s-a aplecat spre fereastra deschisã a maşinii sã mã sãrute, mi-am tras uşor capul – nu voiam sã o las.
Speram ca Greg sã nu vadã cât de îndureratã arãta mama, dar ochii lui de un albastru deschis mã priveau curios în timp ce ne îndepãrtam. Am stat acolo fãrã sã scot nici un cuvânt, cu spatele încordat, lipit de speteaza de vinilin a canapelei, cu privirea aţintitã cu obstinaţie la umbrele care scânteiau o clipã pe parbriz.
- Linda, zise Greg în cele din urmã, ştiu cã a fost numai idea mea de a face cunoştinţã cu mama ta.
Priveam, nemişcatã ca o piatrã, drept în faţã.
- Şi mã bucur cã am cunoscut-o. Pare o femeie drãguţã.
Nici acum nu i-am rãspuns.
Lãsã sã-i scape un oftat.
- Sincer sã fiu, nu te-am vãzut pânã acum acţionând aşa. Ai fost atât de rece. Nu ştiu ce se petrece între tine şi mama ta, dar sunt sigur cã existã un motiv pentru încordarea pe care am vãzut-o între voi.
Un motiv! Cum îndrãzneşte sã mã judece el pe mine? Am ani întregi de motive, liste întregi de motive! Dar când m-am întors spre el, n-am vãzut pe faţa lui nici o intenţie de judecatã, doar un sentiment mut de îngrijorare. Îşi luã o mânã de pe volan şi-mi acoperi, cu blândeţe, palma. Încet, timid, am început sã-i povestesc despre mama… şi despre tata…
Prin anii ’50, când începusem sã mai cresc, tata era un ins tare chinuit. În timp ce taţii altor copii veneau acasã de la serviciu într-un şir de costume gri de lânã, tata stãtea pe veranda din faţa clãdirii în care locuiam, îmbrãcat într-o pereche de blue jeans ponosiţi şi un tricou alb. N-a lucrat niciodatã. Stãtea, pur şi simplu, acolo, cu privirea pierdutã în zare, ascunzând în mânã o ţigarã aprinsã.
Câteodatã o vedeam pe fetiţa care locuia alãturi alergând în întâmpinarea tatãlui care se apropia de casã cu geanta lui de piele strãlucitoare, iar eu fugeam în casã sã mã ascund de ruşine. Toate rugãciunile mele din copilãrie se învârteau în jurul tatii:
- Te rog, Doamne, ajutã-l pe tata sã se facã bine.
Sentimentul de frustrare al mamei creştea pe mãsurã ce adãuga facturile neplãtite la teancul care se strânsese pe raftul din bucãtãrie. Dimineţile de duminicã erau cele mai rele. În timp ce tata dormea pânã târziu, mama îşi arunca o hainã peste capot şi dãdea fuga sã cumpere ziarul New York Times. Apoi apãrea creionul roşu. Se aşeza la masa albã, cu desene mici de bumeranguri şi încercuia furioasã anunţ dupã anunţ la rubrica ,,Se cautã muncitori”. Dupã ce umplea ziarul de mici cercuri roşii, i-l ducea tatii. 
- Uite câte munci ai putea face.
Tata nu fãcea decât sã se ghemuiascã şi mai mult sub pãtura veche, maronie.
- Nu sunt în stare, şoptea el. Nu sãptãmâna asta.
Odatã, mama îl apucã de umeri şi-l scuturã.
- Nu mai avem nici un stop de lapte, nici o bucãţicã de pâine! se tângui ea.
Tata se uitã la ea cu ochii goi, neputincios.
- Crezi cã eu vreau sã fiu aşa?
Eu îl credeam. Dar mama era prea disperatã ca sã-i mai fie milã. Îşi strânse buzele pânã devenirã o linie subţire. Duminica urmãtoare, când deschise ziarul, era la rubrica ,,Se cautã muncitoare”.
Numai cã în anii ’50, se considera cã este riscant sã angajezi o femeie care mai avea şi copii mici. Într-o noapte, în tãcerea din camera întunecatã pe care o împãrţeam cu sora mea, am auzit-o pe mama rugându-se. Când avea o problemã, mama nu folosea cuvinte de prisos; ea îi vorbea deschis lui Dumnezeu, ca unui prieten care nu o dezamãgise niciodatã.
- Muncesc din greu, Doamne. Te rog, nu ne lãsa sã trãim din asistenţa socialã. Am sã primesc orice slujbã mi s-ar oferi, chiar dacã este plãtitã prost. Am sã fiu cea mai bunã muncitoare pe care au angajat-o vreodatã.
În cele din urmã, prietena unei prietene i-a oferit mamei un post de secretarã – odatã cu avertismentul: ,,Îmi asum riscul de a te angaja. Dar dacã ai de gând sã-ţi iei liber de fiecare datã când le curge nasul sau le apare vreo bubitã copiilor tãi, poţi sã începi sã-ti cauţi altã slubã de pe acum.
Mama nu şi-a luat o zi liberã niciodatã. Chiar şi atunci când eu şi sora mea am suferit îngrozitor din cauza pojarului, ea tot s-a dus la lucru. Când aveam nevoie de îngrijiri speciale, eram împachetate şi duse la o vecinã. Stãteam tremurând de febrã pe o canapea şi o auzeam şoptind tare în telefonul ei de culoare roz:
- Ce mama este asta care-şi ia tãlpãşiţa şi-şi lasã copii aşa?
Nu o puteam suferi pe vecina asta, dar spusele ei m-au fãcut sã-mi pun întrebãri despre mama.
Tata s-a îmbolnãvit din ce în ce mai rãu. În lipsa mamei, care avea grijã de el, a devenit din ce în ce mai dezorientat. Veneam acasã şi gãseam apartamentul plin de fum de la cratiţele pe care le uita pe aragaz. Mã repezeam sã deschid ferestrele, gândindu-mã cu groazã la ce ar face mama dacã ar afla.
Într-o zi am venit acasã şi am gãsit-o pe mama singurã.
- Unde-i tata?
- Ar fi putut sã te omoare, spuse ea cu un reproş în glas. Ar fi putut sã dea foc la casã.
- Unde-i tata? Am cerut sã aflu.
- L-am dus la spital.
Am fugit pe uşã, ca şi cum el ar fi fost acolo, dar, bineînţeles, nu era.
- Era bolnav, Linda. N-am avut de ales. Nu pot sã am grijã de voi toţi.
Cred cã încerca sã mã linişteascã, dar am fugit de ea, neconsolatã. A doua zi, mama s-a întors la lucru, iar tata a rãmas la secţia de psihiatrie.
Dupã externare, tata nici mãcar nu s-a obosit sã încerce sã trãiascã alãturi de noi. Din cauza tulburãrilor emoţionale şi depresiei cronice de care suferea, i-a fost imposibil sã suporte stresul vieţii de familie. Trãia singur, câştigându-şi existenţa din îndeletniciri ciudate. Am învinuit-o pe mama pentru cã îl alungase din viaţa noastrã.
- Trebuie sã uiţi trecutul, îmi spunea mama când vedea cã sunt mai nefericitã decât de obicei. Dar eu nu puteam sã uit. Şi nici nu-i puteam ierta faptul cã îl alungase pe tata. Nu trecea nici o zi fãrã sã mã gândesc: ,,De-ar fi încercat mai mult sã îl ajute”….
Greg aproape ajunse acasã la mine, iar eu eram deja rãguşitã.
- L-a iertat mama ta pe tatãl tãu? m-a întrebat.
- Nicidecum! 
Şi m-am lãsat într-o diatribã împotriva mamei care-l vorbea încã de rãu pe tata. Nu poate uita trecutul. Îl învinovãţeşte încã de lucruri care nu erau în puterea lui. Ea nu este în stare sã ierte.
- Ei bine, m-a interupt Greg cu blândeţe, tu poţi?
- Bineînţeles cã da. Eu am iertat deja. Am înţeles cã tata nu era vinovat de felul în care era. N-a avut niciodatã intenţia de a ne face rãu. El…
- Ce am vrut sã spun, a zis Greg calm, este: tu eşti în stare s-o ierţi pe mama ta?
O vreme, singurul zgomot a fost cel fãcut de circulaţia maşiniilor care treceau pe lângã noi. Eu? S-o iert pe mama?
- Ştii, Linda, spuse Greg, întrerupându-mi gândurile, vine o vreme când eşti nevoit sã iei o hotãrâre cu adevãrat dificilã, o alegere care este, în realitate, crudã. Asta s-a întâmplat şi mamei tale. Ajunseserãţi în situaţia de a nu mai avea nimic pe masã, iar ea ce ar fi trebuit sã facã? Sã aibã grijã de soţ sau de copii? Aşa cã a fãcut alegearea acea crudã. A fost nevoitã sã aleagã între tatãl vostru şi voi, copiii. Şi a ales copiii. V-a ales pe voi.
M-am întors sã mã uit la el. Ce tot spunea? Mama m-a ales pe mine. Începusem sã trec în revistã, în tãcere, toate situaţiile când mã simţisem rãnitã, dar gândurile acelea se topiserã, pe neaşteptate, şi alte amintiri, diferite, mi se strecuraserã în minte.
Era într-o dimineaţã, demult. Stãteam pe canapeaua noastrã ponositã şi o priveam pe mama pregãtindu-se, în grabã, sã plece la serviciu.
- Tu nu stai niciodatã acasã, am spus acuzator. Nu eşti niciodatã lângã mine. Nu faci nimic pentru noi, aşa cum face o mamã adevãratã. Mama lui Robin îi face fursecuri cu gem sã-şi ia la pachet la şcoalã.
- Linda, spuse mama cu obosealã în glas, eu merg la lucru ca tu sã ai ce-ţi lua la pachet. Sunt obositã când ajung acasã. Nu am vreme de fursecuri.
- Tu nu ai timp de nimic!
- Ar fi mai bine dacã am trãi din asistenţa socialã? m-a întrebat cu glas domol.
Nu prea eram sigurã ce însemna asta.
- Da!
Mama se fãcu palidã.
- Scumpa mea, tu crezi cã a trãi aşa este distractiv. Eu şi mama am trait din asistenţa socialã odatã. Şi niciodatã nu ne ajungea mâncarea, nu aveam haine, nici bani de medicamente. Nu vreau decât ca tu şi sora ta s-o duceţi un pic mai bine. Dar nu le pot face pe toate. Obosesc şi eu.
- În familiile adevãrate, i-am spus cu ciudã, mamele stau acasã. 
Se înfiorã, dar îmi spuse încetişor.
- În familia asta, o sã fiu datã afarã dacã mai întârzii, şi ieşi în grabã ca sã prindã trenul.
În sãptãmâna care a urmat, am gãsit trei prãjiturele cu gem în pacheţelul meu de şcoalã. Nu i-am mulţumit niciodatã mamei, nu i-am arãtat niciodatã cã am vãzut prãjiturelele. De câte ori, mã întreb, nu m-am fãcut cã nu vãd eforturile mamei de a-mi face placere?
Acum îmi nãvãleau în minte toate lucrurile mãrunte pe care le fãcuse pentru mine. Mama, stând noaptea târziu, sã-mi coasã ciorapii uzaţi, mama învãţându-mã sã-mi împletesc pãrul, mama intervenind între mine şi sora mea când ne certam. Oricât de urât m-aş fi purtat cu ea, mama era acolo, lângã mine, întotdeauna. De ce n-am fost în stare sã vãd toate acestea înainte? 
Acolo, în maşinã, am fãcut ce o vãzusem pe mama fãcând de atâtea ori – mi-am plecat capul şi m-am rugat în gând. M-am rugat pentru iertare - de data asta, pentru mine. Te rog, Doamne, ajutã-mã sã scap de amãrãciunea din sufet.
- Greg, ştiu cã ţi se va pãrea o nebunie, dar….
- Vrei sã mergem înapoi la mama ta, terminã el fraza pentru mine. Zâmbea deja când întorcea maşina.
Mai târziu, stând în bucãtãria mica, plinã de intimidate, i-am mulţumit mamei în gând. O vãzusem pe mama trebãluind în bucãtãrie de mii de ori, dar eram prea furioasã ca sã simt forţa dragostei ei, cãldura constantã a sprijinului ei.
- Mamã? am zis nesigurã, neştiind cum sã încep. Crezi cã mi-ai putea arãta cândva cum se fac fursecurile cu gem?
O clipã am crezut cã nu îmi va rãspunde, dar apoi mi-am dat seama cã dãdea din cap şi cu un glas atât de molcom cã de-abia o auzeam, a şoptit:
- Mai ţii minte prãjiturelele acelea dupã atâţia ani?
- Da, mamã, le mai ţin minte, am spus.

Linda Brown

O mare doamnă


Eu cred cã mama a fost cea mai minunatã femeie pe care am cunoscut-o vreodatã. Am întâlnit o mulţime de oameni hoinãrind prin lume, dar nu am întâlnit încã o femeie mai rafinatã decât ea. Dacã am devenit ceva în viaţã, i se datoareazã numai ei. Charles Chaplin

Îmi aduc aminte cãnd eram în clasa a patra, iar tu fãceai tot felul de lucruri, cum ar fi sã stai treazã jumãtate de noapte ca sã-mi faci un costum Zorro de Halloween. Ştiam cã eşti o mama bunã, dar nu mi-am dat seama atunci cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã uneori, aveai câte douã slujbe şi conduceai şi salonul de coafurã din faţa casei noastre ca sã n-o ducem prea greu. Munceai ore în şir şi totuşi, reuşeai sã zâmbeşti tot timpul. Ştiam cã eşti o persoanã harnicã şi conştiincioasã, dar nu mi-am dat seama cã esti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte de noaptea în care am venit la tine târziu – era miezul nopţii sau chiar mai târziu – şi ti-am spus cã aveam sã fiu rege într-o piesã la şcoalã a doua zi. Te-ai întrecut pe tine însãţi şi mi-ai fãcut o mantie regalã purpurie cu herminã (din vatã şi puncte negre colorate cu marker-ul). Dupã toatã munca aceea, eu am uitat sã mã rotesc pe scenã, aşa cã n-a vazut nimeni rezultatul muncii tale. Și totuşi, ai fost în stare sã râzi, sã-ţi placã şi sã te bucuri chiar şi în astfel de momente. Am ştiut atunci cã eşti o mama fãrã seaman pe lume, care se poate ridica la înalţimea oricãrei ocazii. Dar nu mi-am dat seama cã eşti o mare doamnã.
Îmi aduc aminte când mi-am spart capul la şcoalã, pentru a şasea oarã consecutiv, şi i-ai spus directorului ,,Îşi va reveni. Lãsaţi-l sã stea puţin liniştit. Trec mai târziu sã vad ce face”. Știau şi ei, ştiam şi eu cã eşti o fire puternicã, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã. 
Îmi aduc aminte cum mã ajutai în anii de liceu sã-mi rezolv problemele şcolare – cum îmi fãceai costume pentru evenimentele festive ale şcolii, cum participai la meciurile mele. Am ştiut atunci cã ai încerca atunci orice dacã ai şti cã le este de ajutor copiilor tãi, dar nu mi-am dat seama cã eşti o mare doamnã. 
Îmi aduc aminte cum am adus 43 de copii acasã la 3.30 dimineaţa, pe când pregãteam ,,Young Life” şi te-am întrebat dacã pot sã rãmânã peste noapte şi sã ia micul dejun la noi. Îmi amintesc cã te-ai sculat la 4.30 sã-ţi îndeplineşti aceastã îndatorire eroicã. Atunci am ştiut cã dãruieşti cu bucurie şi generozitate, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte cã erai prezentã la toate meciurile mele de fotbal şi baschet din liceu şi cã te bucurai atât de tare cã o datã ai lovit cu pãlãria persoana din faţa ta. Te auzeam chiar strigându-mi pe unde s-o iau ca sã scap de urmãritori. Am ştiut atunci cã eşti cel mai bun microbist din lume, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Îmi aduc aminte de toate sacrificiile pe care le-ai fãcut ca eu sã pot merge la Standfort – slujbe în plus, pachetele pe care mi le trimiteai, plinã de grijã, regulat, scrisorile care îmi spuneau cã nu sunt singur. Știam cã eşti o prietenã extraordinarã, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã. 
Îmi aduc aminte cã am absolvit Standford-ul şi m-am decis sã lucrez pentru 200$ pe lunã, pentru cã iubeam copiii de la ,,Young Life”. Deşi tu şi tata v-aţi gândit cã eşuasem, ai continuat sã mã încurajezi. De fapt îmi aduc aminte cum ai venit sã mã ajuţi sã-mi aranjezi cãmãruţa de la mansardã. Ți-ai pus amprenta, plinã de iubire, pe ceea ce ar fi fost, altfel, o simplã camera de locuit. Am înţeles atunci – şi iar şi iar, dupã aceea – ce geniu creator erai, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare doamnã.
Timpul a trecut, m-am maturizat, m-am cãsãtorit, mi-am întemeiat o familie. Ai devenit ,,Na-Na” şi te-ai bucurat de noul rol, fãrã sã pari cã îmbãtrâneşti vreun pic. Am înţeles atunci cã Dumnezeu a creat un locşor special în viaţã când te-a fãcut pe tine, dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare, foarte mare doamnã. 
Am fost nevoit sã-mi întrerup orice activitate pentru o vreme din cauza unui accident. Situaţia mea devenea din ce în ce mai grea. Dar ai fost alãturi de mine, ca întotdeauna. Unele lucruri – mi-ai spus – nu se schimbã niciodatã – şi am fost profund recunoascãtor. Am înţeles atunci ceea ce ştiam de mult – cu câtã grijã şi devotement poţi îngriji un bolnav – dar nu mi-am dat seama cã eşti şi o mare, o foarte mare doamnã.
Am scris câteva cãrţi care, se pare, au avut succes la public. Tu şi tata eraţi aşa de mândri cã ofereaţi cartea oamenilor doar ca sã le arãtaţi ce realizase unul din copii voştri. Am înţeles atunci ce promoter extraordinar erai, dar nu mi-am dat seama ce mare, mare doamnã eşti.
Timpurile s-au schimbat… anotimpurile au trecut, şi unul din cei mai grozavi bãrbaţi pe care i-am cunoscut a trecut în nefiinţã. Îmi aduc aminte încã cum stãteai dreaptã şi demnã, la slujba din bisericã, într-o rochie purpuriu strãlucitor, spunând, parcã, celor prezenţi: ,,Cât am fost de binecuvântaţi şi cât de recunoscãtori suntem pentru viaţa noastrã trãitã cum se cuvine.” Am vãzut, în acele momente, o femeie care putea sã stea dreaptã şi recunoscãtoare în cele mai dificile împrejurãri. Începeam sã descopãr ce mare, mare doamnã eşti.
În ultimul an, când a trebuit sã rãmâi singurã, cum nu mai fuseseşi pânã atunci, tot ce vãzusem şi trãisem în viaţa mea mi-a apãrut într-o nouã luminã. În pofida a ceea ce se întâmplase, acum râsul tãu este mai bogat, forţa ta este mai puternicã, iubirea ta este mai profundã, iar eu descopãr cu adevãrat ce mare, mare doamnã eşti.

Tim Hansel

sâmbătă, 17 mai 2014

Prin ochii unui copil


Un bãtrân stãtea în balansoar zi de zi.
Ţintuit în scaunul sãu, el a promis sã nu se mişte de-acolo pânã nu îl va vedea pe Dumnezeu.
Într-o dupã-amiazã frumoasã de primãvarã, bãtrânul se legãna în balansoarul sãu, neabãtut în cãutarea vizualã a lui Dumnezeu, când vãzu o fetiţã jucându-se peste drum. Mingea ei se rostogoli în curtea bãtrânului. Ea fugi sã o ia şi cum se apleca s-o ridice, la privit pe bãtrân şi i-a spus:
- Domnule bãtrân, te vãd în fiecare zi legãnându-te în scaunul tãu şi uitându-te în gol. Dupã ce te uiti?
- Oh, draga mea copilã, eşti încã prea micã pentru a înţelege, replica bãtrânul.
- Poate, rãspunse fetiţa, dar mama mi-a spus întotdeauna cã dacã am ceva în minte trebui sã vorbesc despre asta. Ea spune cã astfel înţelegi mai bine lucrurile. Mama mea spune întotdeauna: ,,Domnişoarã Lizzy, împãrtãşeşte-ţi gândurile. Spune, spune şi iar spune ce ai pe suflet”, aşa zice mereu mama mea.
- Ei bine, domnişoarã Lizzy, nu cred cã mã poţi ajuta, mormãi bãtrânul.
- Poate cã nu, domnule bãtrân, dar poate cã te pot ajuta doar ascultându-te.
- Bine, domnişoarã Lizzy; mã uit dupã Dumnezeu.
- Cu tot respectul cuvenit, domnule bãtrân, vã legãnaţi în sus şi în jos în scaunul acela zi dupã zi în cãutarea lui Dumnezeu? spuse domnişoara Lizzy uimitã.
- Ei bine, da. Am nevoie sã cred, înainte de a muri, cã existã un Dumnezeu. Vreau sã vãd un semn şi încã nu l-am vãzut, spuse bãtrânul.
- Un semn, domnule? Un semn? spuse domnişoara Lizzy, acum chiar zãpãcitã de cuvintele bãtrânului. Domnule bãtrân, Dumnezeu îţi dã un semn chiar în momentul când tragic aer în piept data urmãtoare, când poţi mirosi flori proaspete, când poţi auzi pãsãrile cântând, când se naşte un copil. Domnule, Dumnezeu îţi dã un semn când râzi şi când plângi, când îti simţi lacrimile rostogolindu-se pe obraji. Este un semn în inima ta ca sã îmbrãţişezi şi sã iubeşti. Dumnezeu îţi trimite semn pe aripile vântului şi în culorile curcubeului şi în trecerea anotimpurilor. Toate aceste semne existã, sunt aici şi tu nu crezi în ele? Domnule Bãtrân, Dumnezeu este în mine şi în tine. Nu trebuie sã-l cauţi, pentru cã el, ea sau oricine o fi este chiar aici tot timpul.
Cu o mânã în şold şi cu cealaltã gesticulând în aer, domnişoara Lizzy continuã:
- Mama spune: Domnişoarã Lizzy, dacã vei cãuta ceva mãreţ, impresionant, ţi-ai închis ochii pentru cã a-l vedea pe Dumnezeu înseamnã sã vezi lucruri simple, înseamnã sã vezi viaţa în tot ce existã.Asta spune mama.
- Domnişoarã Lizzy ai o pãtrundere destul de mare în ce priveşte cunştinţele tale despre Dumnezeu, dar tot ce mi-ai spus nu este încã destul.
Lizzy merse spre bãtrân, îşi spuse mâinile ei mici deasupra inimii lui şi îi spuse încet la ureche:
- Domnule, vine de aici, dinãuntru, nu de acolo, din afarã, şi arãtã spre cer. Gãseşte-l pe Dumnezeu în inima ta, în oglinda sufletului tãu. Apoi, domnule bãtrân, vei vedea semnele.
Domnişoara Lizzy traversã strada, se întoarse şi îi zãmbi bãtrânului. Apoi, se aplecã sã miroase florile şi strigã:
- Mama spune întotdeauna: ,,Domnişoarã Lizzy, dacã o sã cauţi ceva mãreţ, ţi-ai închis ochii”.

Dee Dee Robinson