marți, 30 octombrie 2012

Vorbe de duh...




“Cand celuilalt ii ia prea mult timp, este incet; cand mie imi ia mult timp, sunt meticulos.

Cand celalalt n-o face, e lenes; cand eu n-o fac, sunt ocupat.

Cand celalalt face ceva fara sa i se spuna, isi depaseste atributiile; cand eu o f
ac, asta se numeste initiativa.

Cand celalalt incalca o regula de eticheta, este grosolan; cand eu incalc cateva reguli, sunt original.

Cand celalalt il multumeste pe sef, este un lingau; cand eu il multumesc pe sef, este cooperare.

Cand celalalt avanseaza, a umblat cu linguseala; cand reusesc eu sa avansez, este doar o recompensa pentru o munca sustinuta.”

Cum sa devii o persoana cu influenta, John Maxwell

De ce tipa oamenii?!


Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă ti

ne? întrebă din nou înteleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.

Maestrul întrebă din nou:

- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:

- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere..

Citate...





"Lumea este asemenea unei oglinzi uriase.Reflecta ceea ce esti tu.Daca esti o persoana iubitoare, prietenoasa si serviabila, atunci si lumea se va dovedi iubitoare, prietenoasa si serviabila cu tine.Lumea este ceea ce esti tu." Thomas Dreier


"Profita de fiecare gand, de fiecare idee care iti vine in minte.Fa-o sa functioneze si sa produca efecte pentru tine.Gandeste-te la lucruri nu asa cum sunt, ci asa cum ar putea sa fie.Nu visa doar, ci creeaza!" Maxwell Maltz

''Singura limita pentru realizarile de maine o reprezinta indoielile de astazi.Haideti sa inaintam cu o credinta puternica si activa!'' Franklin Delano Roosevelt

"Nu trebuie sa fii trist ca n-ai fost remarcat. Fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil" . Confucius

"Nu exista pe Pamant niciun lucru pe care sa nu-l poti avea - odata ce ai aceptat mental faptul ca il poti obtine." Robert Collier



Foto: Jorjete 

vineri, 26 octombrie 2012

Fara etichete!

Nu pune etichete pana nu cunosti cu adevarat pe cineva. Nici macar atunci cand il cunosti nu-i pune..Cineva mi-a spus ca aproape nimeni nu se uita in sufletul lui si ca majoritatea-i pun etichete la prima vedere...Eu i-am spus asa: "Nu se uita in sufletul tau pentru ca nu se uita nici in al lor"...Stai linistit drag suflet, cine trebuie sa vada, vede..Eu am incredere in tine si in sufletul tau.

de Caietul cu articole

Tristetea unui copil





Era o zi obișnuită. 
Copiii mergeau la școală cu autobuzul: se auzea hărmălaia firească de bucurie când se salutau între ei. M-am uitat în caietul de planificări și niciodată nu m-am simțit mai bine pregătită pentru a începe ziua. Avea să fie o zi frumoasă, eram sigură, vom avansa mult. 
Ne-am instalat în jurul mesei și ne-am pregătit pentru ora de lectură.Primul lucru din agenda mea era să verific caietele, să văd dacă toți copiii și-au făcut temele. Când am ajuns la Troy, avea capul plecat în timp ce-mi arăta caietul cu tema neterminată. S-a furișat în dreapta mea, să nu-l văd. Binențeles, am văzut tema incompletă și i-am zis: “Troy, nu este terminată.”A ridicat ochii cu privirea cea mai dezolată pe care am văzut-o la un copil și mi-a spus: “Nu am putut să-mi fac tema azi-noapte, pentru că mama mea este pe moarte.” Suspinele care au urmat au mișcat toată clasa. Bine că era așezat lângă mine, pentru că am putut să-l iau în brațe și și-a pus capul pe pieptul meu. Nu era nici o îndoială că Troy era distrus, atât de distrus ăncât mi-a fost teamă că inimioara lui s-ar rupe de durere. Plânsul lui răsuna în clasă, în timp ce lacrimile îi curgeau șiroaie. Copiii în bănci cu lacrimi în ochi într-o liniște  mormântală. Doar oftatul lui Troy se auzea în clasă la acea oră de dimineață. Un copil a fugit după o cutie de șervețele, în timp ce eu îi țineam trupul mic strâns în brațe. Simțeam cum mi se umezește bluza de lacrimile lui atât de prețioase. Fără să-mi pot  stăpâni lacrimile, am plâns împreună cu el. Întrebarea cu care mă confruntam era următoarea: “Ce pot face pentru un copil care își pierde mama?” Singurul gând care mi-a venit a fost: “Iubește-l…Arată-i că îți pasă…Plângi cu el.” Mi se părea că i se dăstramă viața și eu puteam face atât de puțin pentru a-l ajuta. Potolindu-mi lacrimile, m-am adresat copiilor: ” Haideți să spunem o rugăciune pentru Troy și  mama lui.”  Nu s-a auzit vreodată o rugăciune atât de pătrunzătoare. La un moment dat, Troy a ridicat privirea și mi-a zis: “Cred că acum o să-mi revin.”Terminase toata provizia de lacrimi; își eliberase inima de această greutate.În acea după-amiază mama lui Troy a murit.Când am fost la priveghi, Troy a alergat să mă salute ca și cum mă aștepta,  contând pe faptul că aveam să vin. S-a aruncat în brațele meleși a stat așa câteva clipe. Părea că primește forță și curaj pentru a mă conduce la sicriu.Acolo a putut privi chipul mamei lui, înfrutând astfel moartea, deși nu-i putea înțelege misterul. În acea noapte m-am dus la culcare mulțumindu-i lui Dumnezeu că mi-a dat buna inspirație să las deoparte planul meu pentru ora de lectură și să mă îmbrățișez cu propria-mi inimă inima îndurerată a unui copil.
Sora Carleen Brennan   

Gandurile unei femei indragostite...


Un gand, un impuls nascut dintr-un sentiment nedeslusit de teama m-a determinat sa ies din casa. Uneori facem lucruri aparent fara importanta, dar nu realizam decat mai tarziu ca ele sunt indemnuri venite din subconstient... M-am plimbat ceva vreme pe strazile cunoscute, dar apoi am simtit nevoia subita de a intra in parcul acela parasit, unde mai fusesem de cateva ori si stiam ca e plin de fantas
me. Am dat la o parte poarta ruginita, ce a scrasnit surd, si mi s-a infatisat un peisaj dezolant, de parca toate Furiile trecusera pe-acolo. M-am infiorat tot, gandindu-ma cu tristete ca nimeni nu va veni vreodata aici sa sadeasca flori... Era o liniste cumplita si eram singura. Asteptam sa se intample ceva. Fosnetele copacilor, misterioase ca niste voci in surdina, susurul nelinistit al ierburilor culcate salbatec de vant imi dadeau de stire ca sunt forme nedeslusite in jurul meu. Nu le vedeam, dar am ajuns sa le simt prezenta.
Si mi-a trecut prin minte ca s-ar putea sa fii si tu acolo, trimis de o neliniste nascuta demult, de o durere neuitata proiectata in prezent.
Deodata te-am zarit..., sau poate era doar inchipuirea mea... Sau poate era una dintre acele fantasme zbuciumate, ce-si fac veacurile pe acele alei, pe care niciodata nu se vad urme de pasi... Am simtit atunci un frig cumplit in mine, ce m-a cuprins pana la margini. Un frig pustiitor, de care nu puteam sa ma salvez. Un frig ce ma ardea pe dinauntru si prefacea totul in umbre. Umbre ale trecutului, intunecand prezentul... Le-am strigat atunci sa ma lase in pace, dar n-au vrut. Mi-au raspuns doar ca nu au venit nechemate... Cineva le-a strigat, cineva le striga in permanenta, obsedant, dureros, descurajant... A fulgerat in vazduh. Norii s-au spart in tunete. Ploaia sfichiuie taios. Mi s-a parut ca eram din nou singura. O voce mi-a soptit: pentru totdeauna, fugi de aici si sa nu mai vii niciodata. Si-am alergat prin ploaia rece, dorind sa ies cat mai repede din parcul acela pustiit de inchipuiri interminabile, nestiind insa ca o umbra mi s-a infipt
in inima, ca o stalactita de gheata; ca un ciob... prin care nu se vede nimic, un ciob din oglinda aceea sparta in miliarde de farame, din povestea lui Anderssen. O umbra ce statea infipta ca o gheara de tigru in inima mea sangeranda. Fugeam, fugeam pe strazi, inapoi spre casa, plin de durere si teama... Si te-am aflat in casa la mine, ud pana la piele, infrigurat, obosit. M-ai intrebat unde am fost..., iar eu ti-am raspuns ca am fost sa te caut pe tine.Atunci am observat ca si tu aveai, ca si mine, o umbra in inima ta. Am plans pentru noi si ne-am imbratisat, flamanzi, cu patru perechi de brate.


 


de Corina Posdarie

luni, 15 octombrie 2012

Pastila psihologului


De ce înşeală bărbaţii? De ce înşeală femeile?
Am fost întrebată zilele acestea de foarte multe ori de ce o femeie frumoasă şi realizată este înşelată. În alte dăţi am fost de asemenea întrebata de ce o femeie alege să înşele deşi are stabilitate şi un bărbat excepţional lângă ea.. Motivele sunt subiective şi de ce nu chiar obiective..
De ce înşeală bărbaţii?!
În primul rând trebuie să stabilim ceva... Nu toţi bărbaţii înşeală. Sunt bărbaţi care nici nu se gândesc la asta, bărbaţi care se gândesc, dar nu pot să înşele, bărbaţi care vor, pot, însă nu au ocazia, bărbaţi care înşeală foarte rar şi bărbaţi care nici nu concep să nu aibă mai multe relaţii în acelaşi timp.
Motivele principale pentru care bărbaţii înşeală sunt generate de o slabă comunicare între parteneri şi de o insuficientă atenţie data relaţiei sexuale, de către ambele sexe. Aşa apare monotonia şi dispare interesul pentru celălalt în relaţie. Distanţa este un factor extrem de important.. Bărbaţii au nevoie permanent de confirmarea masculinităţii lor care se manifesta prin această vânătoare numită "sex recreativ".
Bărbaţi vor să fie monogami din punct de vedere emoţional şi că au nevoie să facă sex recreativ cu alte persoane..
 Monogamia emoţională s-a dezvoltat pentru că bărbaţii să poată avea o familie. "Dorinţele noastre fizice nu dispar, ele pur şi simplu se orientează de la partenerul nostru la o altă persoană. Relaţia începe tocmai atunci când dispare dorinţa sexuală între parteneri. Când bărbaţii înşală pentru sex recreativ, ei chiar îşi iubesc partenera de viaţă, altfel le-ar părăsi", susţine Anderson, un cunoscut sociolog. El spune că sentimentul de trădare pe care îl simte partenerul care a fost înşelat este doar un mod de a se victimiza social.De cele mai multe ori sunt iertaţi de către partenere, ele considerând că a fi înşelate este ceva normal şi nu o excepţie.
Atunci când în relaţie apare o a treia persoană, ea fiind denumită "amanta", putem sa vorbim deja de un triunghi conjungal. În general în cadrul acestui triunghi putem vorbi deja de o viaţă dublă a acelui bărbat.
De ce se întâmplă asta?! De cele mai multe ori aceşti bărbaţi au avut un model puternic în copilărie, care le-a transmis ideea că e normal să facă asta din când în când, de asemenea se va naşte o credinţă care „îl va lăsa” să aibă relaţii sexuale şi cu alte femei, deci va considera că nu înşeală dacă doar se mai culca cu câte o altă femeie sau că nu este ceva grav. Acest tip de comportament este acceptat de multe femei care de asemenea au primit o educaţie prin care le-a fost transmisă ideea că este" normal" ca un bărbat să mai meargă şi în "altă parte",  doar sunt bărbaţi...
Adulterul a existat dintotdeauna şi a fost mereu un subiect controversat. Majoritatea televiziunilor au făcut emisiuni pe acest subiect şi au avut mare succes. De ce?! Pentru că realizatorii acestor emisiuni de tip tabloid ştiu că asta le garantează succesul şi anume:"Iată că şi vedetelor li se întâmplă".. Privitorii acestor emisiuni fiind oameni obişnuiţi  simt o oarecare satisfacţie (inconştientă sau conştientă) atunci  când şi celor pe care-i admira sau nu la televizor au şi ei probleme identice cu ale lor.
Oare ce-i lipseşte unui bărbat care are o femeie spectaculos de frumoasă şi minunată din toate punctele de vedere? Eu doar pot să presupun.. Dacă doriţi să aveţi un răspuns pertinent vă sugerez să îl întrebaţi pe el..
De ce înşeală femeile?
Ca să nu fiu acuzată că m-am repezit asupra bărbaţilor am să încerc să descriu câteva motive pentru care bărbaţii sunt înşelaţi.
Se spune adesea că bărbaţii înşeală pentru sex recreativ, în timp ce femeile înşală pentru dragoste. În general, bărbaţii pot mult mai uşor face diferenţa între sex şi emoţie, în timp ce femeile au nevoie de o legătură emoţională cu o persoană înainte să simtă dorinţa sexuală.
Sigur, unele femei înşeală pentru sex, dar majoritatea înşeală pentru o nouă şansă în dragoste, pentru a-şi confirma că relaţia s-a terminat cu adevărat. O femeie care înşeală este de multe ori o femeie care nu vrea să mai rezolve problemele. Ea a investit deja timp şi energie încercând să o scoată la capăt şi a obosit. De aceea nu se mai concentrează pe rezolvarea problemei şi de cele mai multe ori un nou partener sexual este de fapt o prelungire a celui pe care îl înşeală.
Semnele care arata ca o femeie te înşeală:
- Arata tot mai puţin interes în ceea ce priveşte venirile şi plecările partenerului.
- Are un program neregulat şi petrece tot mai mult timp la "serviciu".
- Pare fericită, exceptând momentele când este cu partenerul ei.
- Prezintă tot mai puţin interes pentru sex cu partenerul stabil.
- Arata tot mai puţină toleranta faţă de partenerul stabil.
Femeile pot înşela din răzbunare: "Dacă el a făcut eu de ce să nu fac?!"..
Lipsa atenţiei partenerului care o neglijează sexual şi afectiv pe partenera lui de viaţă.
Curiozitatea unei femei lipsite de experienţă sexuală înainte de căsătorie este iar un motiv în pentru care femeile înşeală.
Acestea ar fi o parte dintre posibilele motive ale infidelităţii într-un cuplu.. Fie că este vorba de un bărbat sau o femeie, fiecare susţine că are un motiv pentru care o face. Dacă mergem sau nu mai departe într-o relaţie în care a existat infidelitate tine de alegerea noastră. Cert este ca înainte să dăm vina pe "nemernic" sau "nemernica", pe "ăla sau aia care ţi-a distrus relaţia", poate că ar trebui să te întrebi cât ai contribuit şi tu la asta.

de Caietul cu Articole.

O poveste simplă...

Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.
- Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.
- Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?
Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.
- Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul.
- Dormim până târziu, pescuim puțin, ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puțin, cântîm la chitară câteva cântece și tot asa…. Avem o viață plină.
Turistul i-a intrerupt,
- Stați puțin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare veți putea cumpăra o barcă mai mare.
- Și după asta? au întrebat pescarii.
- Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca veți putea cumpăra o a doua și o a treia barcă și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiți propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta micuț și să vă mutați în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York! De acolo vă veți putea conduce noua întreprindere prosperă.
- Și cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.
- 20, poate chiar 25 de ani. a replicat turistul.
- Și după asta?
- După asta? Ei bine, prietene, ăsta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți să începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane de dolari!
- Milioane? Serios? Și după asta? au întrebat pescarii.
- După asta, veți putea să vă retrageti din afaceri, să traiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți până târziu, să vă jucați cu copiii voștri, să vă faceți siesta cu soțiile și să vă petreceți serile împreună cu prietenii distrandu-vă cum vreți voi.
- Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim 25 de ani? au întrebat pescarii…

vineri, 12 octombrie 2012

Povestea celui mai mare idiot (poveste cu talc)



Auzit-ai povestea celui mai mare idiot de pe pământ? Se spune că trăia odată într-un oraş, un om mare idiot. Indiferent ce făcea, indiferent ce spunea – oamenii râdeau mereu de el. Chiar de ar fi spus ceva adevărat, ceva frumos, ceva înţelept, lumea începea a râde chiar de la primele lui cuvinte… că doar era cunoscut ca fiind idiotul fără seamăn al oraşului.
Ajuns în pragul deznădejdii, urmărit de gânduri sinucigaşe, omul nostru a mers la un bătrân înţelept. Nu mai putea suporta. Ori îi spunea bătrânul o cale de rezolvare, ori îşi lua viaţa.
Bătrânul, zâmbind, l-a asigurat că nu e o problemă aşa de grea. Nu trebuie decât să meargă înapoi şi orice spuneau ceilalţi, el să pună sub semnul întrebării. Dacă cineva ar fi spus “ce frumos e asfinţitul”, el imediat să întrebe unde e acea frumuseţe, ce este frumuseţea, cum o poate dovedi, e o prostie să spui că există frumuseţe pe lume, nu poate fi dovedită, nu poate fi atinsă. Dacă ar fi spus că muzica este “dătătoare de extaz” el să întrebe ce e extazul, cum îl definesc, să conteste existenţa muzicii, e doar zgomot. 7 zile de negativism, de contestat, de pus întrebări la care nu se pot da răspunsuri despre dragoste, extaz, viaţă, moarte, Dumnezeu, etc. după care să se întoarcă înapoi la el.
După cele 7 zile, prostul se întoarse la înţelept, urmat de multă lume. Avea o cunună pe cap şi era frumos îmbrăcat. Faţa lui radia fericire. Urmând poveţele bătrânului a lăsat lumea cu gura căscată. Era privit acum ca un mare filosof, un mare gânditor. Orice ar fi spus ceilalţi oameni, el transforma acel lucru într-o întrebare şi devenea complet negativist. Iar trucul a funcţionat atât de bine încât acum toţi ceilalţi doreau cu ardoare să îi devină discipol.
Oare de câte ori în viaţa noastră am ajuns, la fel ca omul din povestea noastră, să punem sub semnul întrebării lucruri importante ce nu pot fi înţelese cu mintea ci doar cu inima? Oare de câte ori am negat existenţa acestor lucruri pentru că mintea noastră ne spunea că nu există aşa ceva? Oare de câte ori ne-am îndepărtat de adevăratul miracol al vieţii doar pentru a face faţă traiului de zi cu zi după etaloanele şi la standardele din zilele de azi?
după Turgheniev