duminică, 30 septembrie 2012

Sinuciderea între păcatul suprem și autoagresiune




Sinuciderea  această catastrofă duhovnicească este o consecinţă tragică a unei crize personale acute. 
Sinuciderea, numită și suicid, (din latina, sui caedere, a se omorî pe sine) este actul prin care cineva își ia singur viața.
 Sinucigaşul cauta o temelie solidă, însă nu o poate găsi nicăieri. Prin urmare, conştient sau inconştient, el se lipseşte de ultimul lui sprijin, care este viaţa.
 Printr-un asemenea gest, o astfel de persoana doreşte să nu se simtă robul împrejurărilor, ci o personalitate care ia hotărâri bine gândite şi libere.
 Printre motivele care determină sinuciderea se evidenţiază motive existenţiale şi motive demonstrative. 
Suicidul este o boală care se conexează cu afecţiuni asociate cum ar fi: depresia, abuzul de substanţe, tulburare de personalitate sau abuzul fizic şi sexual în copilărie spun studiile de specialitate.
Sinuciderea din motive existenţiale este foarte "ispititoare". Ea atrage prin posibilitatea de a-ţi alege singur moartea, de a se simţi liber, de a pune capăt senzaţiei de tristeţe chinuitoare, chiar dacă aceasta se face în detrimentul vieţii pământeşti...
De aceea din motive demonstrative este gestul suprem  prin care omul aflat într-o situaţie de criza existetiala încearcă să scape de golul sufletesc..
Cauza sinuciderii este atingerea nivelului maxim de singurătate interioară, disperare, tristeţe şi neajutorare. Dorinţa firească pentru viaţă este înlocuită cu atracţia pentru moarte..
Dacă am analiza toate definiţiile sinuciderii, am observa că elementul cheie al acestora este reprezentat de hotărârea de a muri.
Din perspectivă psihanalitică, sinuciderea este tratată ca o formă de autoagresiune, un potenţial agresiv care nu se poate manifesta asupra unui obiect extern, centrându-se asupra propriului eu şi sfârşind prin a-l distruge.
În accepţiunea lui Alfred Adler, sinuciderea ar fi:  “un protest activ împotriva colaborării utile,  o retragere totală din faţa problemelor vieţii,  generată de înfrângere sau teamă de o înfrângere în una din cele trei mari probleme ale vieţii:societatea, profesiunea sau iubirea. Sinuciderea poate fi considerată şi cea mai impresionantă provocare pentru psihologie,  ea fiind favorizată de carenţele sentimentului de comunicare,  apărând pe fondul unei melancolii”.
Mulţi  specialişti au fost şi sunt de acord că singura axă explicativă, demnă de luat în seamă, este cea individualistă, genetică şi psihologică în acelaşi timp.Unii suicidologi( specialişti în analiza suicidului) propun înlocuirea cuvântului „suicide” cu cel de „suisad”, care ar însemna un sine (self) trist. Ei cred că acest concept ar fi mai clarificator, pentru că, în fond, cel care se sinucide doreşte şi să se salveze pe el-însuşi, dar doreşte mai ales să omoare tristeţea. De aici şi propunerea de introducere a conceptului de penacid. Pena provine din latinescul "poena” (pedeapsă sau tortură, chin). Cide provine din latinescul “cedere” (a doborâ, a trânti la pământ).Penacid înseamnă “omorârea durerii”. Acest concept elimină noţiunea de “a dori să mori”
Ce putem face pentru a preveni astfel de acte :
•  dezvoltarea unor programe de prevenire la nivelul comunităţii;
•  creşterea finanţării pentru centrele de prevenire a sinuciderii, pentru
grupurile de sprijin, pentru reducerea izolării sociale;
•  stabilirea de parteneriate şi îmbunătăţirea colaborării între organismele
interesate;
•  dezvoltarea unor programe educative în şcoli, la locurile de muncă, în diverse cadre comunitare, cu scopul prevenirii comportamentelor suicidare.

Bibliografie: ABORDARE PSIHOSOCIALĂ A SINUCIDERII CA FORMĂ PARTICULARĂ A VIOLENŢEI- Institutul Naţional de Criminologie 2005
http://www.crestinortodox.ro

Povestea unui dar..


A fost odata o femeie frumoasa. Oarba din nastere nu s-a bucurat niciodata de lumina zilei. Iubitul ei ii era aproape si o facea sa stie ca e minunata. Ea ii spunea mereu:"Dragul meu, daca as putea sa vad lumea asta asa frumoasa despre care imi spui, m-as casatori cu tine sa traim toata viata asa! Ma faci atat de fericita!" O minune se intampla. Doi ochi - o operatie, iar femeia deschide prima data ochii pe un cer senin. Se intoarce pe calcaie si il vede pentru prima data pe barbatul care o iubea. Ce supriza trista: era orb. Cum fusese ea. El ii spune:"Acum putem sa ne casatorim, dragostea mea!" "Iubitule, mi-esti tare drag. Dar nu ma pot casatori! Ce trist! Esti orb. Iar, eu. Atat de fericita. Vreau sa vad lumea asta." Barbatul ii spune:"Du-te, iubita mea, bucura-te de lume si de oamenii care iti plac. Dar un singur lucru te rog, ai grija de ochii tai. Caci au fost ai mei!" Povestea asta scurta a spus-o Horatiu Malaiele pe scena intr-un spectacol.

vineri, 21 septembrie 2012

Mastile si contactele sociale.


Freud credea că oamenii nu pot să-şi ascundă prea mult timp stările interioare de alte persoane spunand ca : „Oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă Freud credea că oamenii nu pot să-şi ascundă prea mult timp stările interioare de alte persoane spunand ca: „Oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele, mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui."
În contactele noastre zilnice, încercăm constant să proiectăm o anumită imagine despre noi, precum şi partenerii noştri procedează la fel. In timp ce aceştia încearcă să descopere ce gândim noi cu adevărat, noi facem acelaşi lucru, dar gestul în sine nu aduce prea multe informaţii cat modul in care este facut, in anumite situatii, cum ar fi o strangere de mana, o imbratisare sau un simplu sarut, astfel in alte situatii se intampla tocmai invers, de ex. in timpul unei conversatii. Gesturile, care ne intereseaza sunt mai ales intalnite în situaţiile în care o persoana încearcă să ascundă ceea ce gândeşte, astfel când oamenii mint sau sunt anxioşi, semnalele care îi trădează şi le arată adevăratele sentimente sunt deseori extrem de mici şi au o durată foarte scurtă. Când ne ascundem gândurile sau când în mintea noastră apare o imagine foarte puternică, uneori aceasta se vede pe faţa sau în mişcările noastre. Gesturile tradatoare pot apărea în orice zonă din corp, dar un gest aparut pe faţă, indică existenţa unei stări conflictuale, in general. De obicei, gesturile care ne scapa indică emoţiile pe care am dori să le ascundem ca de exemplu frica, tristeţea, surpriza şi dezgustul, dar pentru că apar şi dispar foarte repede, majoritatea acestor gesturi minore trec neobservate. De ex. gestul involuntar de a şterge ochii se prezinta ca o miscare fara importanta de a sterge un fir de praf de sub ochi, dar realitatea neprezinta o persoana trista, când cineva minte, de multe ori simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi reacţionează la acest impuls atingându-şi buzele ,aşezând un deget în aşa fel încât să păzească gura sau scarpinandu-se dupa ureche, atingandu-si nasul, muta privirea in alta parte, de obicei spre stanga, are o atitudine defensiva, isi ascunde palmele. De obicei, gestul aratarii palmelor tradeaza o persoana sincera, dar, totusi, doar printr-un singur gest nu putem cataloga o persoana, iar inroşirea feţei, transpiraţia, dilatarea pupilei, de exemplu, se află în afara controlului conştient insemnand ca persoana nu poate juca teatru..... In general, persoanele care stau cu picioarele si bratele incrucisate sunt interiorizate si nu doresc sa se deschida la comunicare ( asta cu conditia sa nu le fie frig ), mâinile împreunate în faţă este o postură defensivă şi este deseori folosită de oamenii care se simt social sau sexual nesiguri, cei care-si tin mainile pe cap, se lasa pe spate in scaun si se uita de sus au o atitudine superioara si spun, nonverbal, ca ei sunt cu mult mai destepti ca tine. Persoanele care-si tin mainile la spate isi arata indisponibilitatea de a vorbi preferand sa asculte ceea ce i se spune. Cand o persoana bate din picior sau din degete pe masa inseamna ca este nerabdatoare, iar persoanele care-si rod unghiile sunt persoane anxioase sau care-si fac griji aproape din orice, dar acestea pot fi stari de moment sau de lunga durata.
Ochii mari sau persoanele care au obiceiul sa-si mareasca ochii ( aprox. ca atunci cand ne miram ) denota o oarecare sensibilitate, vulnerabilitate - precum si inclinarea capului insotita de un zambet inocent cerand protectie din partea semenilor. Zambetul cu gura intredeschisa se numeste zambet sincer, iar cel cu buzele inchise poate denota ca persoana are ceva de ascuns precum si atunci cand persoana zambeste uitandu-se in alta parte care denota evitare sau o oarecare neconcordanta in cele auzite.zele lui tac, vorbeşte cu degetele, mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui.

 Preluat : 
http://psihologic.blogspot.ro/

Stadiile dezvoltarii psihosexuale ale lui Freud:Teoria lui Freud incearca sa explice cum ne formam identitatea sexuala, atitudinile fata de comportamentul sexual si reactiile noastre emotionale fata de sex. El credea ca dezvoltarea sexuala este mai mult psihologica decit de natura biologica.

Dupa Freud, dorinta noastra sexuala ne face sa cautam placerea in diferite parti ale corpului, in timpul diferitelor stadii ale dezvoltarii psihosexuale. Aceasta dorinta el a denumit-o libido, pe care-l folosim sa experimentam placerea in zonele erogene in timpul celor 5 stadii ale dezvoltarii. Principalele zone erogene sunt gura, anusul si genitalele. 

Stadiul oral la 18 luni: 
Acesta dureaza cam 2 ani, in timpul carora copilul obtine placere pe calea gurii - prin supt, muscat si mestecatul diferitelor obiecte. 

Stadiul anal de la 18 luni pina la 3 ani: 
Acesta tine 1 - 2 ani in timpul carora sugarii obtin placere din mentinerea sau eliminarea materiilor fecale. Acest stadiu coincide cu cel in care copiii sunt invatati la toaleta. 

Stadiul falic de la 3 la 6 ani virsta: 
Dureaza 3 ani, in timpul carora copilul prescolar obtine placere prim autostimularea falusului. La barbati falus este penisul iar la femei este clitorisul. Acest stadiu se termina la virsta de 6 ani. 

Stadiul de latenta de la 6 ani pina la pubertate: 
Acesta se mentine 6 ani, incepe la virsta de 6 ani si se termina la 12 - 13 ani, sau cind incepe pubertatea. Acum dorinta sexuala a copilului este tintita spre parintele de sex opus. Totusi, deoarece acest tip de dorinta sexuala este considerat a fi social innaceptabila, copilul se simte vinovat si isi represeaza dorintele la nivel inconstient. Dorinta sexuala inconstienta pentru parinte este ceea ce Freud a numit complexul lui Oedip, inspirat din tragedia greaca "Regele Oedip", in care Oedip isi omoara tatal si se insoara cu propria mama. Pentru femei se foloseste termenul "complexul Electra", o poveste similara cu "Regele Oedip". 

Stadiul genital inceputul pubertatii: 
Incepe la virsta de 12 ani si continua pe perioada vietii de adult. Pe masura ce incepe pubertatea, represia exercitata inainte asupra libidoului se ridica, iar individul incepe sa devina constient de sex si dorintele sale sexuale fata de sexul opus. Dorinta sexuala se modifica de la falus la un interes mai general fata de sexul opus. Freud credea ca dezvoltarea sexuala este afectata negativ daca exista o excitare sau inhibitie exagerate asociate cu un anumit stadiu psihosexual. Acestea vor determina blocarea libidoului pe o anumita zona erogena.
Astfel persoana va dezvolta unele probleme in viata, cum este supraalimentatia, constipatia, pedofilia, alcoolism, fetisism, disfunctie erectila si imposibilitatea de a se bucura de sex.

Multe persoane nu sunt de accord cu aceasta teorie si considera a fi influentat de secolul in care traia. Freud s-a nascut in epoca Victoriana in care manifestarea dorintelor sexuale si sexualitatea in general erau descurajate.


Bibliografie: Psihosexologie